vineri, 13 noiembrie 2015
luni, 9 noiembrie 2015
miercuri, 22 iulie 2015
DRUMUL DE UNDE
Unda 76
ce este viața
decît un atelier
de ucenicie
intră omul
cu mîinile curate
cînd vine
iese omul
cu mîinile pătate
cînd pleacă
Unda 77
pășesc
fragmente mature
îndeplinesc canonul
de bătătorit
umbra trecerii
acompaniază
ca o păpușă
cu sforile rupte
dintr-o vreme
cînd am fost copil
la mijloc
Unda 78
dintr-o dată
mă trezesc din vis
amintirea
florilor de mac
colorează ochii
ar trebui
mai mult de-o noapte
să-ți spun
cum ar fi fost
să iubești
dinaintea plăgii
cum zace
Unda 79
cu cît resemnez
idealurile ideale
se leapădă
așa cum
în serile solitare
soarele curge
pe tencuială
din plafonul
cerului
Unda 8o
eu
sînt mai mult
decît
nouăzeci și nouă
la sută
nuclee goale
eu
sînte restul
revendicat de
Unu
Unda 76
ce este viața
decît un atelier
de ucenicie
intră omul
cu mîinile curate
cînd vine
iese omul
cu mîinile pătate
cînd pleacă
Unda 77
pășesc
fragmente mature
îndeplinesc canonul
de bătătorit
umbra trecerii
acompaniază
ca o păpușă
cu sforile rupte
dintr-o vreme
cînd am fost copil
la mijloc
Unda 78
dintr-o dată
mă trezesc din vis
amintirea
florilor de mac
colorează ochii
ar trebui
mai mult de-o noapte
să-ți spun
cum ar fi fost
să iubești
dinaintea plăgii
cum zace
Unda 79
cu cît resemnez
idealurile ideale
se leapădă
așa cum
în serile solitare
soarele curge
pe tencuială
din plafonul
cerului
Unda 8o
eu
sînt mai mult
decît
nouăzeci și nouă
la sută
nuclee goale
eu
sînte restul
revendicat de
Unu
duminică, 19 iulie 2015
DRUMUL DE UNDE
Unda 71
cine să repare?
casa de pămînt
ridicată ca rîndunica
tremură-n cumpănă
odihniți
în lumînările spinării
iertați
pe urma de fitil
fac și eu
ce sînt
Unda 72
timpanele șuieră
ca șerpii
trosnituri și scîntei
cerebrale
asamblează amintiri
reconstruiesc alegoric
poarta neîmplinirilor
e timpul
să mă rog
cînd țiuie urechile
și-auzi un melc
cum trece
devii demon
Unda 73
pentru că
de multe ori am rămas
datorită mușchilor
este minune
nu-i exclus
să aprind aragazul
să arunc lumea
în aer
săbii de lumină
spre întoarcere
îngeri
Unda 74
mamei, refugiată din Basarabia
mamă
cum să fii
dacă nu ierți
la masa noastră
fantoma trecutului
stă ca un agent
preface apa-n oțet
numără înghițiturile
în fiecare zi
detenția ta
roata refugiului
este
unda 75
în jur
mii de obiecte
ar trebui
mii de mîini
să echivaleze
Alpha și Omega
cîteodată
coincidem unim
mîna stîngă
simte greșelile
mîinii drepte
Unda 71
cine să repare?
casa de pămînt
ridicată ca rîndunica
tremură-n cumpănă
odihniți
în lumînările spinării
iertați
pe urma de fitil
fac și eu
ce sînt
Unda 72
timpanele șuieră
ca șerpii
trosnituri și scîntei
cerebrale
asamblează amintiri
reconstruiesc alegoric
poarta neîmplinirilor
e timpul
să mă rog
cînd țiuie urechile
și-auzi un melc
cum trece
devii demon
Unda 73
pentru că
de multe ori am rămas
datorită mușchilor
este minune
nu-i exclus
să aprind aragazul
să arunc lumea
în aer
săbii de lumină
spre întoarcere
îngeri
Unda 74
mamei, refugiată din Basarabia
mamă
cum să fii
dacă nu ierți
la masa noastră
fantoma trecutului
stă ca un agent
preface apa-n oțet
numără înghițiturile
în fiecare zi
detenția ta
roata refugiului
este
unda 75
în jur
mii de obiecte
ar trebui
mii de mîini
să echivaleze
Alpha și Omega
cîteodată
coincidem unim
mîna stîngă
simte greșelile
mîinii drepte
sâmbătă, 18 iulie 2015
DRUMUL DE UNDE
Unda 66
noaptea naufragiez
pe-o mare
de vise
cîte un os rătăcit
de-al tatălui
în intermitențele apei
tresare
nu trece pragul
somnului
pași înapoi
nu face
Unda 67
ne-am întîlnit
din întîmplare
nu vedem bine
durerea umple
cercul retinei
pradă cuielor de apă
percepem judecata
din instanța
cerului
plouă
la fix
Unda 68
mă joc cu zarul
poate nimeresc
vreau să mă bucur
ca-n clasa a patra
mama
inadaptata mea
mamă
zîmbitoare
mă aștepta
în poarta școlii
în carusel de soare
convergentă
Unda 69
zi de zi
n-am multe nevoi
dimineața lentă
puțină hrană apă
reproducerile ieftine
și-o modestă treine
omul
care privește
blînd
Unda 70
mă întreb
cum de-am eliberat
stîlpii cad
zugrăveala se cojește
cărămizile se sfarmă
casa e mutilată
mă întreb
dacă reclădim
vom vătăma
din nou
Unda 66
noaptea naufragiez
pe-o mare
de vise
cîte un os rătăcit
de-al tatălui
în intermitențele apei
tresare
nu trece pragul
somnului
pași înapoi
nu face
Unda 67
ne-am întîlnit
din întîmplare
nu vedem bine
durerea umple
cercul retinei
pradă cuielor de apă
percepem judecata
din instanța
cerului
plouă
la fix
Unda 68
mă joc cu zarul
poate nimeresc
vreau să mă bucur
ca-n clasa a patra
mama
inadaptata mea
mamă
zîmbitoare
mă aștepta
în poarta școlii
în carusel de soare
convergentă
Unda 69
zi de zi
n-am multe nevoi
dimineața lentă
puțină hrană apă
reproducerile ieftine
și-o modestă treine
omul
care privește
blînd
Unda 70
mă întreb
cum de-am eliberat
stîlpii cad
zugrăveala se cojește
cărămizile se sfarmă
casa e mutilată
mă întreb
dacă reclădim
vom vătăma
din nou
vineri, 17 iulie 2015
DRUMUL DE UNDE
Unda 61
nu probaţi zborul
vă depărtați
de trăirea circulară
doar puterea
celui cu o mie de aripi
lucidizează
numai emanația Lui
pune inele
pe cuiburi
Unda 62
am o cărare
să intru în desen
dar mă tem
la intrare
bocancii sînt mici
văd un copil
împrăștie
puf de păpădie
răspunde
numelui meu
o pasăre imensă
cade
Unda 63
zi de zi
orașul- colivie
plin de zbateri
Comprimă
cîte-un om
stă în catedrală
pe genunchi
Eliberează
pe frînghia cerului
pune-n cîrlig
orașul
Unda 64
Doamne
numărul păcatelor
umple de cuie
în căușul Tău
mă cuibăresc
ca o pisică bolnavă
Tu intri perfuzie
Pictezi
Vindeci
Unda 65
tavanul alb
plin de păsări
probează fizica
somnului meu
atrage
zborul omenesc
nu are formule
începe
dintr-o axiomă
dincolo de ochi
în creier
Unda 61
nu probaţi zborul
vă depărtați
de trăirea circulară
doar puterea
celui cu o mie de aripi
lucidizează
numai emanația Lui
pune inele
pe cuiburi
Unda 62
am o cărare
să intru în desen
dar mă tem
la intrare
bocancii sînt mici
văd un copil
împrăștie
puf de păpădie
răspunde
numelui meu
o pasăre imensă
cade
Unda 63
zi de zi
orașul- colivie
plin de zbateri
Comprimă
cîte-un om
stă în catedrală
pe genunchi
Eliberează
pe frînghia cerului
pune-n cîrlig
orașul
Unda 64
Doamne
numărul păcatelor
umple de cuie
în căușul Tău
mă cuibăresc
ca o pisică bolnavă
Tu intri perfuzie
Pictezi
Vindeci
Unda 65
tavanul alb
plin de păsări
probează fizica
somnului meu
atrage
zborul omenesc
nu are formule
începe
dintr-o axiomă
dincolo de ochi
în creier
joi, 16 iulie 2015
DRUMUL DE UNDE
Unda 56
înaintea ta
se-aud pașii
ca o adăugire
drumul mă poartă
spre-o gară goală
cu trenuri
pe linii moarte
întotdeauna
ajung prea tîrziu
aritmetica mea
se oprește la doi
spre infinit
Unda 57
mare castan
stau la umbra ta
înserarea unește
avem aceeași culoare
sîntem cusuți de pămînt
mare castan
împărtășește-mi
să fiu
FLEXIBILĂ
DREAPTĂ
Unda 58
strigați-mă
aveți motive
pînă-n dinți
mă numesc
pluralitatea
de la o zi la alta
amintiți-mi
sinceră să fiu
în fiecare dimineață
intru în lume
străină
Unda 59
domnule doctor
detoxifiați-mă
sîngele-i plin
de metale grele
nu pot zbura
mai e ceva
faceți-mi un transplant
lipsa de aripi
nu îngăduie
Unda 60
viața mea
este o alcătuire
de focuri stinse
degetul bătătorit
pe bricheta destinului
înțepenește
în gerul arătător
arcul argintiu
ca vulpea înșelătoare
arată colții
cu cît înaintez
unghiile sînt
tot mai roșii
Unda 56
înaintea ta
se-aud pașii
ca o adăugire
drumul mă poartă
spre-o gară goală
cu trenuri
pe linii moarte
întotdeauna
ajung prea tîrziu
aritmetica mea
se oprește la doi
spre infinit
Unda 57
mare castan
stau la umbra ta
înserarea unește
avem aceeași culoare
sîntem cusuți de pămînt
mare castan
împărtășește-mi
să fiu
FLEXIBILĂ
DREAPTĂ
Unda 58
strigați-mă
aveți motive
pînă-n dinți
mă numesc
pluralitatea
de la o zi la alta
amintiți-mi
sinceră să fiu
în fiecare dimineață
intru în lume
străină
Unda 59
domnule doctor
detoxifiați-mă
sîngele-i plin
de metale grele
nu pot zbura
mai e ceva
faceți-mi un transplant
lipsa de aripi
nu îngăduie
Unda 60
viața mea
este o alcătuire
de focuri stinse
degetul bătătorit
pe bricheta destinului
înțepenește
în gerul arătător
arcul argintiu
ca vulpea înșelătoare
arată colții
cu cît înaintez
unghiile sînt
tot mai roșii
miercuri, 15 iulie 2015
DRUMUL DE UNDE
Unda 49
toamnă
melcii-s plini de frică
nucul zgîrie curtea
cu frunze
( pare un tezaur
de papirusuri)
mama cu brațele
pline de analgezice
face grămezi
focul modelează
geneza veche
iarba nouă
Unda 50
iubesc aproapele
îl primesc
sorbim din cafea
respirăm
ne regăsim
unul în celălalt
asemănători
și-atît de diferiți
ca fulgii de zăpadă
din toate ninsorile
din toate veacurile
Unda 51
probabil mă înșel
creieru-i o lentilă
cu multe dioptrii
nu vă mirați
cînd greșesc
salvați-vă
sînteți prizonieri
în astigmatismul
propriei gîndiri
orbiți
Unda 52
între mine și voi
e un spațiu
dar ce spun eu
zile
ore
minute
secunde
disilerie
de Acum
Unda 53
sus cerul
ca o foaie grea
jos pămîntul
altă foaie
Ce este jos, e și sus?
în bucătărie
mama sparge nuci
e sigură pe ea
creează o simbioză
fără să știe
Unda 54
bat străzile
cu bătăi anxioase
de inimă
aud
sub pielea oamenilor
bubuitul poverii
fiecare-și duce
în spinare
manechinul
cu limbă
de moarte
Unda 55
am văzut
chipul omului
desfigurat de fulger
m-am ascuns
am scîncit
în cușca destinului
ca un cîine blînd
cu stăpîn nevricos
fără apă
Unda 49
toamnă
melcii-s plini de frică
nucul zgîrie curtea
cu frunze
( pare un tezaur
de papirusuri)
mama cu brațele
pline de analgezice
face grămezi
focul modelează
geneza veche
iarba nouă
Unda 50
iubesc aproapele
îl primesc
sorbim din cafea
respirăm
ne regăsim
unul în celălalt
asemănători
și-atît de diferiți
ca fulgii de zăpadă
din toate ninsorile
din toate veacurile
Unda 51
probabil mă înșel
creieru-i o lentilă
cu multe dioptrii
nu vă mirați
cînd greșesc
salvați-vă
sînteți prizonieri
în astigmatismul
propriei gîndiri
orbiți
Unda 52
între mine și voi
e un spațiu
dar ce spun eu
zile
ore
minute
secunde
disilerie
de Acum
Unda 53
sus cerul
ca o foaie grea
jos pămîntul
altă foaie
Ce este jos, e și sus?
în bucătărie
mama sparge nuci
e sigură pe ea
creează o simbioză
fără să știe
Unda 54
bat străzile
cu bătăi anxioase
de inimă
aud
sub pielea oamenilor
bubuitul poverii
fiecare-și duce
în spinare
manechinul
cu limbă
de moarte
Unda 55
am văzut
chipul omului
desfigurat de fulger
m-am ascuns
am scîncit
în cușca destinului
ca un cîine blînd
cu stăpîn nevricos
fără apă
luni, 13 iulie 2015
DRUMUL DE UNDE
Unda 43
nu sînt comunicativă
nu socializez
să nu crezi
că-i aroganță
sînt desculț de simplă
înaintașii mei
au înmulțit
după Tine
au umplut pămîntuL
de cuie
Unda 44
între
seara aceasta
și mîine
poate va fi
o rezurecție
să ne îngăduim
măcar o zi
să fim superiori
ca apa
cînd plouă
Unda 45
dacă aș dezvălui
aș răni
nici eu nu-s mai presus
drumul drept
se bifurcă zilnic
port în mine
o polarizare genetică
cocoșul alb
cîntă spasmodic
în cătarea
cocoșului negru
Unda 46
nu mai vreau
trandafiri
m-am înțepat
și-acum mă vindec
într-un crin
care a înflorit
din zgura durerii
nu mai vreau
trandafiri
nu mă voi întoarce
niciodată
la vara aceea
Unda 47
moartea este
în caseta cu bijuterii
moartea este
în dulapul de haine
moartea este
în poșeta albă
peste tot este
chiar
în chibriturile
lui Andersen
Unda 48
cine vine
de pe alt tărîm
crește converge
un spectru
în somnul meu
șoptește
- tu, fata tatii
încă n-ai aflat
nu te mai zbate
vei lăsa pămîntul
de pe față
în spate
Unda 43
nu sînt comunicativă
nu socializez
să nu crezi
că-i aroganță
sînt desculț de simplă
înaintașii mei
au înmulțit
după Tine
au umplut pămîntuL
de cuie
Unda 44
între
seara aceasta
și mîine
poate va fi
o rezurecție
să ne îngăduim
măcar o zi
să fim superiori
ca apa
cînd plouă
Unda 45
dacă aș dezvălui
aș răni
nici eu nu-s mai presus
drumul drept
se bifurcă zilnic
port în mine
o polarizare genetică
cocoșul alb
cîntă spasmodic
în cătarea
cocoșului negru
Unda 46
nu mai vreau
trandafiri
m-am înțepat
și-acum mă vindec
într-un crin
care a înflorit
din zgura durerii
nu mai vreau
trandafiri
nu mă voi întoarce
niciodată
la vara aceea
Unda 47
moartea este
în caseta cu bijuterii
moartea este
în dulapul de haine
moartea este
în poșeta albă
peste tot este
chiar
în chibriturile
lui Andersen
Unda 48
cine vine
de pe alt tărîm
crește converge
un spectru
în somnul meu
șoptește
- tu, fata tatii
încă n-ai aflat
nu te mai zbate
vei lăsa pămîntul
de pe față
în spate
duminică, 12 iulie 2015
DRUMUL DE UNDE
Unda 37
O, Doamne
dă-mi înapoi
iernile
podul ce-l treceam
de mînă
cu fratele meu
nu era colorat
nu era armat
podul de lemn
Unda 38
mama
nu s-a vindecat
lipsa de pîine
a compromis
imunitatea viselor
continuă să creadă
în lingura goală
dintre gînduri
ca un gît ridicat
în onoarea foamei
capitulată
Unda 39
armate de probleme
mărșăluiesc
conflictul circulă
pe două picioare
deșertăciunea fertilă
umple străzile
singurii
care întind mîna
răniții de pîine
cu aripi împușcate
borne cerșetoare
spre Nordul
de cord
Unda 40
scurtă vizită
- eram în zonă
(sînt singurele vorbe)
dar tu știi
la capătul degetelor
mîngîieri transparente
stau în avalanșă
adevărul se deslușește
în privirea ruptă
Unda 41
inima
s-a umplut de frig
o pîclă de ipoteze
- De ce?
în loc să înțeleg
că totul pe lume
se frînge în asonanță
cu precizia
lacrima ta
a fost una
Unda 42
din prima zi
m-ai atomizat
să corespund lumii
în omagiul
abaterii dintîi
nu asta e!
trăiesc vreo arhivă
ca un ceas defect
sau
orele parcurse
au la sfîrșit
un clopot lent
de iarbă?
Unda 37
O, Doamne
dă-mi înapoi
iernile
podul ce-l treceam
de mînă
cu fratele meu
nu era colorat
nu era armat
podul de lemn
Unda 38
mama
nu s-a vindecat
lipsa de pîine
a compromis
imunitatea viselor
continuă să creadă
în lingura goală
dintre gînduri
ca un gît ridicat
în onoarea foamei
capitulată
Unda 39
armate de probleme
mărșăluiesc
conflictul circulă
pe două picioare
deșertăciunea fertilă
umple străzile
singurii
care întind mîna
răniții de pîine
cu aripi împușcate
borne cerșetoare
spre Nordul
de cord
Unda 40
scurtă vizită
- eram în zonă
(sînt singurele vorbe)
dar tu știi
la capătul degetelor
mîngîieri transparente
stau în avalanșă
adevărul se deslușește
în privirea ruptă
Unda 41
inima
s-a umplut de frig
o pîclă de ipoteze
- De ce?
în loc să înțeleg
că totul pe lume
se frînge în asonanță
cu precizia
lacrima ta
a fost una
Unda 42
din prima zi
m-ai atomizat
să corespund lumii
în omagiul
abaterii dintîi
nu asta e!
trăiesc vreo arhivă
ca un ceas defect
sau
orele parcurse
au la sfîrșit
un clopot lent
de iarbă?
sâmbătă, 11 iulie 2015
DRUMUL DE UNDE
Unda 32
de-o vreme
nu mai cresc
în pentagramă
așteptările se restrîng
în jurul gîtului
fular de postav
port în buzunar
rozariul slavei
ca pe-un pumn
de pastile
totul e om
Unda 33
ne-am întîlnit
pe-o stradă îngustă
cu pomi înfloriți
picau peste noi
mai tîrziu ai murit
tu trăiești
în toate primăverile
emoția
rămasă pe crengi
plesnește mugurii
ai rămas speriat
ai lacrimi
Unda 34
greu de uitat
lemnele copilăriei
focuri de tabără
în miezul nopții
din undele arderii
negritudinea arhaică
ustură ochii
spre dimineață
totul se restrînge
într-un bob
de piper
Unda 35
din globul mutilat
al iubirii
a crescut iarbă
năpădește terasa
în serile melancolice
concepe monștri
care sugrumă
porumbelul
privește în gol
glissando
de tăcere
Unda 36
pe întuneric
nu găsești
trebuie să simți
ce om
miroase-a piatră
ce piatră
miroase-a om
duhul Niobei
unde sălăsluiește
Unda 32
de-o vreme
nu mai cresc
în pentagramă
așteptările se restrîng
în jurul gîtului
fular de postav
port în buzunar
rozariul slavei
ca pe-un pumn
de pastile
totul e om
Unda 33
ne-am întîlnit
pe-o stradă îngustă
cu pomi înfloriți
picau peste noi
mai tîrziu ai murit
tu trăiești
în toate primăverile
emoția
rămasă pe crengi
plesnește mugurii
ai rămas speriat
ai lacrimi
Unda 34
greu de uitat
lemnele copilăriei
focuri de tabără
în miezul nopții
din undele arderii
negritudinea arhaică
ustură ochii
spre dimineață
totul se restrînge
într-un bob
de piper
Unda 35
din globul mutilat
al iubirii
a crescut iarbă
năpădește terasa
în serile melancolice
concepe monștri
care sugrumă
porumbelul
privește în gol
glissando
de tăcere
Unda 36
pe întuneric
nu găsești
trebuie să simți
ce om
miroase-a piatră
ce piatră
miroase-a om
duhul Niobei
unde sălăsluiește
joi, 9 iulie 2015
DRUMUL DE UNDE
UNDA 28
cînd sînt trădată
îmbrac haina
de avatar
pe insula secretă
soarele preschimbă
în rochița- rîndunicii
acolo
pot dezpătimi
în falduri de iertare
pînă în prapurii
cerului
UNDA 29
împreună cu bunica
intram în cimitir
ca- ntr- un desen
de autism
linii de ghilotină
reliefuri acute
și- o liniște
atît de apăsătoare
centripetă
abia auzeam
ce plîngea
UNDA 30
din visele nopții
rămîne unul
care plonjează
arsen în oglindă
- Te unești cu lumea, Domnica?
- Încerc.
- Unește- te cu lumea!
- Mă unesc cu lumea!
și pun pe față
machiajul
UNDA 31
Dumnezeu
intră fără sunet
cînd lovește
amurgul vine- n tăcere
luna neagră
crește
pe dinăuntru
se- ntîmplă
să bei lapte cu miere
cînd acoperă
UNDA 28
cînd sînt trădată
îmbrac haina
de avatar
pe insula secretă
soarele preschimbă
în rochița- rîndunicii
acolo
pot dezpătimi
în falduri de iertare
pînă în prapurii
cerului
UNDA 29
împreună cu bunica
intram în cimitir
ca- ntr- un desen
de autism
linii de ghilotină
reliefuri acute
și- o liniște
atît de apăsătoare
centripetă
abia auzeam
ce plîngea
UNDA 30
din visele nopții
rămîne unul
care plonjează
arsen în oglindă
- Te unești cu lumea, Domnica?
- Încerc.
- Unește- te cu lumea!
- Mă unesc cu lumea!
și pun pe față
machiajul
UNDA 31
Dumnezeu
intră fără sunet
cînd lovește
amurgul vine- n tăcere
luna neagră
crește
pe dinăuntru
se- ntîmplă
să bei lapte cu miere
cînd acoperă
miercuri, 8 iulie 2015
DRUMUL DE UNDE
UNDA 24
orice fum
amintește de tata
puternic
și- a fumat viața
pînă la ultima țigară
sîngele ce- a curs
la sfîrșit
era miezul
seva florii
de mac
UNDA 25
aleg un loc
pe balustrada lacului
mestecenii flutură
a întrebare
- crezi în oameni?
chipul oglindit
radiografiază
- Domnica fetițo
ai crescut
cu multe fețe
imaginea inimii
este
UNDA 26
cine mai crede
că este imuabil
adevărat vă spun
trecem un coridor
de oglinzi
arată cu degetul
în cascadă
UNDA 27
nimeni nu știe
țara caldă
de la capătul zborului
păsărilor călătoare
poate fi zinc
îmbrățișarea caldă
de La revedere
poate fi Adio
nimeni nu știe
la capătul podului
poate fi pustiu
UNDA 24
orice fum
amintește de tata
puternic
și- a fumat viața
pînă la ultima țigară
sîngele ce- a curs
la sfîrșit
era miezul
seva florii
de mac
UNDA 25
aleg un loc
pe balustrada lacului
mestecenii flutură
a întrebare
- crezi în oameni?
chipul oglindit
radiografiază
- Domnica fetițo
ai crescut
cu multe fețe
imaginea inimii
este
UNDA 26
cine mai crede
că este imuabil
adevărat vă spun
trecem un coridor
de oglinzi
arată cu degetul
în cascadă
UNDA 27
nimeni nu știe
țara caldă
de la capătul zborului
păsărilor călătoare
poate fi zinc
îmbrățișarea caldă
de La revedere
poate fi Adio
nimeni nu știe
la capătul podului
poate fi pustiu
marți, 7 iulie 2015
DRUMUL DE UNDE
Unda 19
lumea m- a obligat
în oglindă
să vorbesc
acum
între noi un aer
de hîrtie hașuraă
difuzează
zig- zaguri
de îndoială
cruci
Unda 20
așa am venit
în anul de grație
omienouăsuteșaizecișișapte
mama- și potrivea
ceasul viitorului
fără mine
Zeița Vanadis
risipea pruncii
zodiacul nenăscuților
e mai exact
decît matematica
chimia laptelui
variabilă
Unda 21
prea multe cute
în textura trăirilor
la început
un imperiu infinit
rula covorul
pînă într- o seară
noaptea
am visat un castel
se topea
Unda 22
era supusă
credincioasă
se ruga
pentru fiecare
intona Raiul
ca un magnet
nu s- a opus
credeam
că nu va trăda
niciodată
Unda 23
camera de scris
are cheie
și- o ușă
în oglindă
dincolo- i poiana
de imensă liniște
unde odihnesc
un iepure alb
se plimbă
surîde
Unda 19
lumea m- a obligat
în oglindă
să vorbesc
acum
între noi un aer
de hîrtie hașuraă
difuzează
zig- zaguri
de îndoială
cruci
Unda 20
așa am venit
în anul de grație
omienouăsuteșaizecișișapte
mama- și potrivea
ceasul viitorului
fără mine
Zeița Vanadis
risipea pruncii
zodiacul nenăscuților
e mai exact
decît matematica
chimia laptelui
variabilă
Unda 21
prea multe cute
în textura trăirilor
la început
un imperiu infinit
rula covorul
pînă într- o seară
noaptea
am visat un castel
se topea
Unda 22
era supusă
credincioasă
se ruga
pentru fiecare
intona Raiul
ca un magnet
nu s- a opus
credeam
că nu va trăda
niciodată
Unda 23
camera de scris
are cheie
și- o ușă
în oglindă
dincolo- i poiana
de imensă liniște
unde odihnesc
un iepure alb
se plimbă
surîde
luni, 6 iulie 2015
DRUMUL DE UNDE
Unda 16
ți- am dăruit inima
cînd dădea în pîrg
o rodie
plină de stele
ai mușcat
am plîns mai tîrziu
într- o lună
cu cireșii- n floare
un fluture
captiv în geam
voia
Unda 17
nu veni
pe urme
cînd intru- n agendă
atîta responsabilități
atîtea obiecte
pentru o singură soartă
ce încape
într- o pungă de plastic
mi- e teamă
că n- ai să mă recunoști
un substantiv comun
printre imperative
Unda 18
O, acolo
m- am limpezit
un copil
a scăpat mingea în rîu
- plîngea și rîdea-
de- atunci
nu mi- e greu sufletul
nimic nu- mi lipsește
mingea sau viața
una sînt
Unda 16
ți- am dăruit inima
cînd dădea în pîrg
o rodie
plină de stele
ai mușcat
am plîns mai tîrziu
într- o lună
cu cireșii- n floare
un fluture
captiv în geam
voia
Unda 17
nu veni
pe urme
cînd intru- n agendă
atîta responsabilități
atîtea obiecte
pentru o singură soartă
ce încape
într- o pungă de plastic
mi- e teamă
că n- ai să mă recunoști
un substantiv comun
printre imperative
Unda 18
O, acolo
m- am limpezit
un copil
a scăpat mingea în rîu
- plîngea și rîdea-
de- atunci
nu mi- e greu sufletul
nimic nu- mi lipsește
mingea sau viața
una sînt
vineri, 3 iulie 2015
DRUMUL DE UNDE
UNDA 13
mai rămîne
să nemurim
desenează un vid
fă- i baraj
Desparte
Izvorul alb
de
Izvorul negru
Dă apele înapoi
mai naște- te
odată
UNDA 14
azi
am renunțat
mă plimb prin parc
vîntul toamnei
umple arborii
un avion rănește norii
pe jos
frunze galbene
alunecă- n topire
geometria aleilor
amănunțește
destinul comun
urcă pe trunchiuri
furnici
ce tot coboară
UNDA 15
în merii
plantați de bunicul
zboară păsări
copilărie
copilărie
din casa de odinioară
a rămas o ruină
grădina înverzește
în fiecare primăvară
păsările
parcă- s venite
de pe alt tărîm
UNDA 13
mai rămîne
să nemurim
desenează un vid
fă- i baraj
Desparte
Izvorul alb
de
Izvorul negru
Dă apele înapoi
mai naște- te
odată
UNDA 14
azi
am renunțat
mă plimb prin parc
vîntul toamnei
umple arborii
un avion rănește norii
pe jos
frunze galbene
alunecă- n topire
geometria aleilor
amănunțește
destinul comun
urcă pe trunchiuri
furnici
ce tot coboară
UNDA 15
în merii
plantați de bunicul
zboară păsări
copilărie
copilărie
din casa de odinioară
a rămas o ruină
grădina înverzește
în fiecare primăvară
păsările
parcă- s venite
de pe alt tărîm
miercuri, 1 iulie 2015
DRUMUL DE UNDE
UNDA 10
aceasta sînt
cînd cad
strig către Domnul
și- ntr- adevăr
în pupilă
se deschide un canal
scurge mîlul
atunci cad
încă o dată
UNDA 11
cînd am început
să observ caisul
de toamnă
am intrat
într- o curbă
de- atunci
mă deplasez
în grafică strîmbă
de- acolo
se trage și labirintul
Fie și așa
UNDA 12
dacă sînt atentă
îmi faci semne
portocala
scăpată pe jos
(odată
desfăceam împreună
jumătățile
cine- avea mai puțin
începea taina)
roletele s- au rupt
de ziua mea
din senin
UNDA 10
aceasta sînt
cînd cad
strig către Domnul
și- ntr- adevăr
în pupilă
se deschide un canal
scurge mîlul
atunci cad
încă o dată
UNDA 11
cînd am început
să observ caisul
de toamnă
am intrat
într- o curbă
de- atunci
mă deplasez
în grafică strîmbă
de- acolo
se trage și labirintul
Fie și așa
UNDA 12
dacă sînt atentă
îmi faci semne
portocala
scăpată pe jos
(odată
desfăceam împreună
jumătățile
cine- avea mai puțin
începea taina)
roletele s- au rupt
de ziua mea
din senin
luni, 29 iunie 2015
DRUMUL DE UNDE
UNDA 7
pentru Ani Begov
în faţa marmurei
rezist
pe pantofii mei
scrie o furnică
din autofagie
- eu sînt
am trecut dincolo
de urme!
mai cauți ciuperci?
mai cînți
coarne bourești?
ai îmbătrînit puțin!
azi va ploua
UNDA 8
în biserică
intonează psalmi
superioritatea
se- nalță spre cupolă
pocnește
sînt un nucleu
plin de sperjur
care strigă:
- Nu mă goni
stau la ușa Ta
recit poezii
și
gura mi- e plină
de lacrimi!
UNDA 9
jucam
Nu te supăra, frate!
la flacăra lumînării
într- o vară
am îngropat o broscuță
în spatele fîntînii
am rîs
cîtă minte aveam atunci
habar n- am
băteam în cuie
o copilărie
UNDA 7
pentru Ani Begov
în faţa marmurei
rezist
pe pantofii mei
scrie o furnică
din autofagie
- eu sînt
am trecut dincolo
de urme!
mai cauți ciuperci?
mai cînți
coarne bourești?
ai îmbătrînit puțin!
azi va ploua
UNDA 8
în biserică
intonează psalmi
superioritatea
se- nalță spre cupolă
pocnește
sînt un nucleu
plin de sperjur
care strigă:
- Nu mă goni
stau la ușa Ta
recit poezii
și
gura mi- e plină
de lacrimi!
UNDA 9
jucam
Nu te supăra, frate!
la flacăra lumînării
într- o vară
am îngropat o broscuță
în spatele fîntînii
am rîs
cîtă minte aveam atunci
habar n- am
băteam în cuie
o copilărie
sâmbătă, 27 iunie 2015
DRUMUL DE UNDE
UNDA 4
atunci cînd
în scoarța sufletului
se cutremurau
plăci de frică
Te- am chemat
ai spus
-toate- s ale tale
ai șapte simțuri
pe scara destinului
fii floarea de mac
aplecată
pe șina de tren
dă foc
UNDA 5
cît de curajos
lansați corăbii
de hîrtie
în vreme ce lumea
a convenit
1+1= 2
faceți scrum
toți algoritmii
într- adevăr
focul închipuirii
nevăzutul
poate
UNDA 6
locuim împreună
vedem umbrele
fluturi uriași
fideli axei noastre
cînd primul
va muri
unul din noi
va fi departe
UNDA 4
atunci cînd
în scoarța sufletului
se cutremurau
plăci de frică
Te- am chemat
ai spus
-toate- s ale tale
ai șapte simțuri
pe scara destinului
fii floarea de mac
aplecată
pe șina de tren
dă foc
UNDA 5
cît de curajos
lansați corăbii
de hîrtie
în vreme ce lumea
a convenit
1+1= 2
faceți scrum
toți algoritmii
într- adevăr
focul închipuirii
nevăzutul
poate
UNDA 6
locuim împreună
vedem umbrele
fluturi uriași
fideli axei noastre
cînd primul
va muri
unul din noi
va fi departe
DRUMUL DE UNDE
UNDA 1
pentru Lucian Suciu
după ce
s- a pierdut
căuta
inimi de haiku
în toate diminețile
ca un clopot
tulburat de sunet
regurgita foneme
cîndva
a avut fericiri
acum
nu mai contemplă
la geam
UNDA 2
brațele pline
de trosnituri
îmbrățișează pilonul
catedralei
- Ce fel de om sînt?
coloana
reverberează
de unde
- Ce știe omul
decît să clatine?
Așteaptă infinitivul!
ia- ți palmele
de pe nisip
UNDA 3
cel pe care
nu l- am împărțit
cu toate gesturile
între cei fără nume
a izbit
de- atunci
pe plaja trecutului
mareea de amintiri
despică prezentul
zîmbind fericit
spun tuturor
Bună ziua
răspund
că- i bine
UNDA 1
pentru Lucian Suciu
după ce
s- a pierdut
căuta
inimi de haiku
în toate diminețile
ca un clopot
tulburat de sunet
regurgita foneme
cîndva
a avut fericiri
acum
nu mai contemplă
la geam
UNDA 2
brațele pline
de trosnituri
îmbrățișează pilonul
catedralei
- Ce fel de om sînt?
coloana
reverberează
de unde
- Ce știe omul
decît să clatine?
Așteaptă infinitivul!
ia- ți palmele
de pe nisip
UNDA 3
cel pe care
nu l- am împărțit
cu toate gesturile
între cei fără nume
a izbit
de- atunci
pe plaja trecutului
mareea de amintiri
despică prezentul
zîmbind fericit
spun tuturor
Bună ziua
răspund
că- i bine
joi, 4 iunie 2015
ALBASTRU - poeme phelyx
Tata, într- un brad-
în pădurea subterană...
*
Vechea livadă- n vis;
frunze de fum, în zori...
*
Între mine și lume-
un zid mișcător...
*
Floarea de mac, în vînt-
singurătatea de om...
*
Anii de liceu-
patru vapoare albastre...
*
Un păianjen, în vînt-
țese irisul...
*
La vama cerului, totul-
pentru haina albă...
*
Depresia; intru în somn-
într- o mlaștină...
*
Un căluț de lemn;
podul vibrînd ecouri...
*
Sînt cea pe care n- o înțeleg;
luptăm, corp la corp...
*
Vino, Doamne, să- mi vezi mama;
gestul ei, tot mai lent...
*
Dorurile mele-
năvoade de iederă...
*
Psihoză de aprilie-
lună de liliac...
*
Față- n față, la un ceai;
înghițim lumea...
*
Mă văd în clepsidră-
un fir de nisip, atît...
*
Inima în formă de rug-
mistuind viața...
*
Atîta stridență-
vreau liniștea unui ou...
*
Pe sfera catedralei-
mila ucide șerpi...
*
Biserică de lemn;
lumina- i pune miere...
*
Pe verigheta veche-
tremurul miresei...
*
Prima iubire;
polenul roșu, curgător...
*
În vis, tinerețea;
silueta unui plop...
*
Turnul cu renunțări-
apasă biserica...
*
Timpul curge pe oameni-
la fel ca pe cîini...
*
Pașii mei, printre oameni-
ocolind șarpele...
Tata, într- un brad-
în pădurea subterană...
*
Vechea livadă- n vis;
frunze de fum, în zori...
*
Între mine și lume-
un zid mișcător...
*
Floarea de mac, în vînt-
singurătatea de om...
*
Anii de liceu-
patru vapoare albastre...
*
Un păianjen, în vînt-
țese irisul...
*
La vama cerului, totul-
pentru haina albă...
*
Depresia; intru în somn-
într- o mlaștină...
*
Un căluț de lemn;
podul vibrînd ecouri...
*
Sînt cea pe care n- o înțeleg;
luptăm, corp la corp...
*
Vino, Doamne, să- mi vezi mama;
gestul ei, tot mai lent...
*
Dorurile mele-
năvoade de iederă...
*
Psihoză de aprilie-
lună de liliac...
*
Față- n față, la un ceai;
înghițim lumea...
*
Mă văd în clepsidră-
un fir de nisip, atît...
*
Inima în formă de rug-
mistuind viața...
*
Atîta stridență-
vreau liniștea unui ou...
*
Pe sfera catedralei-
mila ucide șerpi...
*
Biserică de lemn;
lumina- i pune miere...
*
Pe verigheta veche-
tremurul miresei...
*
Prima iubire;
polenul roșu, curgător...
*
În vis, tinerețea;
silueta unui plop...
*
Turnul cu renunțări-
apasă biserica...
*
Timpul curge pe oameni-
la fel ca pe cîini...
*
Pașii mei, printre oameni-
ocolind șarpele...
ALBASTRU- poeme phelyx
Sonată pentru gînduri;
andreaua bunicii...
*
Casă în ruină;
rai, țesut de păianjeni...
*
Prima zi de școală-
o floare de mușețel...
*
Vîntul toamnei, în parc;
pe crengi, rîsul copiilor...
*
Închid ușa, ochii-
pornesc adînc, în mine...
*
Vreau să fiu un cîntec;
poate- ți ating buzele...
*
Trecutul din viața mea-
o dungă pe asfalt...
*
Vreau să fiu litera O;
din cuvîntul dor...
*
În aburii de ceai verde-
te văd mai tînăr...
*
Scriu ceva despre cer;
o pasăre intră- n verb...
*
Pe rochia mamei-
trandafiri roșii, prea roșii...
*
Dumnezeu privește în jos-
cerul cu oameni...
*
Sînt ceva-
dincolo de piele, Infinitul...
*
Un păianjen, în colț;
visează nemurirea...
*
Pe ochelarii bunicii-
luciul bibliei...
*
Inima, monotonă-
dar, cîte vuiete...
*
Mîncarea pe masă-
în aburi, forma crucii...
*
O vîslă ruptă, pe apă-
cîndva, un copac...
*
Pe îngerul din bronz-
praful pare de argint...
*
Miros de brad;
o mie de sănii- sinapse...
*
Un fir de pai-
în cumpăna lui, consistența...
*
Început de școală-
la desen, cocorii verzi...
*
Libelulă pe rîu-
eschivă cu trecerea...
*
Sărmanul copil;
zăpada- vată de zahăr...
*
Nu știți ce sînt eu?
o integrală de lut...
ALBASTRU - poeme phelyx
Sigură sînt de- un moment;
Waterloo- ul vieții...
*
Simțiri, prea multe;
cuvintele, cîteva...
*
Tabără de vară;
norii scriu o poveste...
*
Istoria unui om;
un joc, de numere...
*
M- am născut vara-
o frunză vorbitoare...
*
Păcatele mele;
jumătate- s ale lumii...
*
Marile imperii-
vedenie, din pietre...
*
Fără calendar-
timpul are forma lui 3...
*
Topit de un gest-
sufletul inundă ochii...
*
Îmi memorez zilele-
flăcări, într- un rug...
*
Casa- n care am crescut;
catedrală de stuf...
*
Doar o literă-
hîrtia are un sens...
*
Bunica, lîngă mine-
un soldat cuminte...
*
Ninsoare de plopi-
madrigal de primăvară...
*
În apa oglinzii-
istoric al trecerii...
*
În jurul lui optzeci de ani-
drum alunecos...
*
Fără auz, un copil-
se miră, cu melcul...
*
Sigură sînt de- un moment;
Waterloo- ul vieții...
*
Simțiri, prea multe;
cuvintele, cîteva...
*
Tabără de vară;
norii scriu o poveste...
*
Istoria unui om;
un joc, de numere...
*
M- am născut vara-
o frunză vorbitoare...
*
Păcatele mele;
jumătate- s ale lumii...
*
Marile imperii-
vedenie, din pietre...
*
Fără calendar-
timpul are forma lui 3...
*
Topit de un gest-
sufletul inundă ochii...
*
Îmi memorez zilele-
flăcări, într- un rug...
*
Casa- n care am crescut;
catedrală de stuf...
*
Doar o literă-
hîrtia are un sens...
*
Bunica, lîngă mine-
un soldat cuminte...
*
Ninsoare de plopi-
madrigal de primăvară...
*
În apa oglinzii-
istoric al trecerii...
*
În jurul lui optzeci de ani-
drum alunecos...
*
Fără auz, un copil-
se miră, cu melcul...
*
miercuri, 3 iunie 2015
Templu pentru iarnă-
cămara de lemne...
*
În ochii verzi, multă umbră-
mama- n eclipsă...
*
Pasăre- nspre pămînt;
să se obișnuiască...
*
Unde e iubire-
aur roșu, rugina- i...
*
Podurile vieții-
uneori, doar frînghie...
*
Arcada tinereții-
plină- i de păianjeni...
*
Cicatricea vinei-
îmblînzește păcatul...
*
Lecție de înot;
copilul, stă pe soare...
*
Un cuc, pe- o creangă;
elegie de vară...
*
Pe zăpada- nghețată;
frunzele din vară...
*
Am ales nouă luni-
să prefac neantul, om...
*
Trecerea unei bărci-
cicatrice pe apă...
*
Sînt un om comun-
simt polenul, pe limbă...
*
Apă incendiată-
răsărit de soare...
*
Ziua nașterii, vara-
arșița jurnalului...
*
Umbra trasă de picior-
afirmînd lumina...
*
Curtea plină de greieri;
copilu- i caută...
*
Cu o mînă de litere;
un puzzle- poem...
*
Nopți de insomnie;
vîntul, și- acela, din Nord...
*
Din ziua nașterii-
tot mai străini, în lume...
*
Din contur de cărbune-
o stea, pe asfalt...
*
Mă închid în poezie-
lacăt de fum...
*
Am cîțiva dușmani;
în iarbă, ei văd doar umbra...
*
Neatinsă; mai bine,
cană la fîntînă...
*
Singură- n cameră;
ceasul zgîrie zidul...
*
Cu fața la perete-
spre ușa secretă...
*
În inima mea-
litera Alpha, pulsează...
*
Am fost copil bogat-
pietre, îngropate-n nisip...
*
Pe un om de zăpadă-
se prelinge cerul...
*
Caut un simbol-
ajung la ochii de copil...
*
Desenez fericirea-
un fulg de zăpadă...
*
Pașii tot mai grei, și rari-
destinul, tot mai plin...
*
Nimic nu e veșnic;
și- acest poem are punct.
*
Greierii poeți-
metaforizează noaptea...
cămara de lemne...
*
În ochii verzi, multă umbră-
mama- n eclipsă...
*
Pasăre- nspre pămînt;
să se obișnuiască...
*
Unde e iubire-
aur roșu, rugina- i...
*
Podurile vieții-
uneori, doar frînghie...
*
Arcada tinereții-
plină- i de păianjeni...
*
Cicatricea vinei-
îmblînzește păcatul...
*
Lecție de înot;
copilul, stă pe soare...
*
Un cuc, pe- o creangă;
elegie de vară...
*
Pe zăpada- nghețată;
frunzele din vară...
*
Am ales nouă luni-
să prefac neantul, om...
*
Trecerea unei bărci-
cicatrice pe apă...
*
Sînt un om comun-
simt polenul, pe limbă...
*
Apă incendiată-
răsărit de soare...
*
Ziua nașterii, vara-
arșița jurnalului...
*
Umbra trasă de picior-
afirmînd lumina...
*
Curtea plină de greieri;
copilu- i caută...
*
Cu o mînă de litere;
un puzzle- poem...
*
Nopți de insomnie;
vîntul, și- acela, din Nord...
*
Din ziua nașterii-
tot mai străini, în lume...
*
Din contur de cărbune-
o stea, pe asfalt...
*
Mă închid în poezie-
lacăt de fum...
*
Am cîțiva dușmani;
în iarbă, ei văd doar umbra...
*
Neatinsă; mai bine,
cană la fîntînă...
*
Singură- n cameră;
ceasul zgîrie zidul...
*
Cu fața la perete-
spre ușa secretă...
*
În inima mea-
litera Alpha, pulsează...
*
Am fost copil bogat-
pietre, îngropate-n nisip...
*
Pe un om de zăpadă-
se prelinge cerul...
*
Caut un simbol-
ajung la ochii de copil...
*
Desenez fericirea-
un fulg de zăpadă...
*
Pașii tot mai grei, și rari-
destinul, tot mai plin...
*
Nimic nu e veșnic;
și- acest poem are punct.
*
Greierii poeți-
metaforizează noaptea...
ALBASTRU - poeme phelyx
Puțin parfum, în urmă;
și- acela- n sens invers...
*
O pasăre- n iarbă-
ciugulind lumină...
*
Singurătate;
o lume- ntreagă, în nuc...
*
Sub coaja pîinii-
constelația grîului...
*
Frunzele din ceainic-
o ultimă căldură...
*
Prohod de greieri-
noaptea, rezemată de gard...
*
În mine, autostrăzi-
sîngele visului...
*
Copacul, plin de vară;
îi pun și eu, un gînd...
*
Forma feței tale-
conturul unui vis...
*
Doar vreo două rînduri-
crucea, rezumînd viața...
*
Cînd chin, cînd zbor-
zile, și zile, felurite...
*
Liniște de peșteră;
o piatră cioplită...
*
Pulsul unui copac-
neauzitul de lemn...
*
Îmi duc zilele-
precum lemnele, pentru foc...
*
Cerșetorul, recitînd-
dintr- un poet mare...
*
Cu o floare din rai-
bunica, trece prin vis...
*
Cum să mă apăr?
scrisul, un azil fără chei...
Puțin parfum, în urmă;
și- acela- n sens invers...
*
O pasăre- n iarbă-
ciugulind lumină...
*
Singurătate;
o lume- ntreagă, în nuc...
*
Sub coaja pîinii-
constelația grîului...
*
Frunzele din ceainic-
o ultimă căldură...
*
Prohod de greieri-
noaptea, rezemată de gard...
*
În mine, autostrăzi-
sîngele visului...
*
Copacul, plin de vară;
îi pun și eu, un gînd...
*
Forma feței tale-
conturul unui vis...
*
Doar vreo două rînduri-
crucea, rezumînd viața...
*
Cînd chin, cînd zbor-
zile, și zile, felurite...
*
Liniște de peșteră;
o piatră cioplită...
*
Pulsul unui copac-
neauzitul de lemn...
*
Îmi duc zilele-
precum lemnele, pentru foc...
*
Cerșetorul, recitînd-
dintr- un poet mare...
*
Cu o floare din rai-
bunica, trece prin vis...
*
Cum să mă apăr?
scrisul, un azil fără chei...
ALBASTRU - poeme phelyx
Caii bunicului, în vis-
coame de aur...
*
Frunze de toamnă;
puțin fard arămiu, la ochi...
*
Pe floarea de crin-
un fluture, amețit...
*
După ploaie, ochii-
apa din curcubeu...
*
În apa din oglindă-
nisipul, înrămat...
*
Vaza cu flori de cîmp-
camera mirosind, a vînt...
*
Menta peste ceainic-
ultima adiere...
*
Primul sărut-
un fior de argint, pe veci...
*
Printre frunze, stelele-
fructe de lumină...
*
Intru în curtea bunicii;
pantofii- n mașină...
*
Casa copilăriei-
voal metafizic...
*
Seară de iarnă;
poem plin de ninsoare...
*
Pasărea Phoenix-
clepsidră, între doi poli...
*
Lîngă stîncă, o floare-
plină de singurătate...
*
Presimțind Nirvana-
părul mamei, albește...
*
Un fluture- n palmă,
de- ar avea aripi de plumb...
*
Tata, îngenunchiat-
la doi metri, sub iarbă...
*
O pagină de carte-
foșnet de aripă...
Caii bunicului, în vis-
coame de aur...
*
Frunze de toamnă;
puțin fard arămiu, la ochi...
*
Pe floarea de crin-
un fluture, amețit...
*
După ploaie, ochii-
apa din curcubeu...
*
În apa din oglindă-
nisipul, înrămat...
*
Vaza cu flori de cîmp-
camera mirosind, a vînt...
*
Menta peste ceainic-
ultima adiere...
*
Primul sărut-
un fior de argint, pe veci...
*
Printre frunze, stelele-
fructe de lumină...
*
Intru în curtea bunicii;
pantofii- n mașină...
*
Casa copilăriei-
voal metafizic...
*
Seară de iarnă;
poem plin de ninsoare...
*
Pasărea Phoenix-
clepsidră, între doi poli...
*
Lîngă stîncă, o floare-
plină de singurătate...
*
Presimțind Nirvana-
părul mamei, albește...
*
Un fluture- n palmă,
de- ar avea aripi de plumb...
*
Tata, îngenunchiat-
la doi metri, sub iarbă...
*
O pagină de carte-
foșnet de aripă...
marți, 2 iunie 2015
ALBASTRU- poeme phelyx
Braille- ul vîntului-
frunzele foşnind, ceva...
*
Fantome de păpuși-
eu, copil, o clipă...
*
Sînt gura de aer-
strigînd golul, spre cer...
*
Cărunt, cu bastonul alb-
un om trece zebra...
*
Într- un ulcior, supremul-
pămînt, apă, foc...
*
Podoabă în păr-
ochii- mpletiți, ai bunicii...
*
Mamă, cu pruncul la sîn-
Pieta laptelui...
*
Îmi reflectez ziua;
cercuri- cercuri, pe apă...
*
După vorbele reci-
camera, numai ceață...
*
Un om flămînd, adoarme;
pe- un munte de pîine...
*
Cobor în hîrtie-
spirală de cuvinte...
*
M- am născut sub un munte-
abdomenul mamei...
*
Jaluzele din bambus-
răcoarea pădurii...
*
Pe haina de blană-
luciul unei păduri...
*
Mîna mea dreaptă-
silabisind nimicul...
*
În umbra lung- a serii-
febra întîlnirii...
*
Prietena stinsă-
transparență sub pămînt...
*
În ochii bunicii-
lumînări de veghe, ard...
Braille- ul vîntului-
frunzele foşnind, ceva...
*
Fantome de păpuși-
eu, copil, o clipă...
*
Sînt gura de aer-
strigînd golul, spre cer...
*
Cărunt, cu bastonul alb-
un om trece zebra...
*
Într- un ulcior, supremul-
pămînt, apă, foc...
*
Podoabă în păr-
ochii- mpletiți, ai bunicii...
*
Mamă, cu pruncul la sîn-
Pieta laptelui...
*
Îmi reflectez ziua;
cercuri- cercuri, pe apă...
*
După vorbele reci-
camera, numai ceață...
*
Un om flămînd, adoarme;
pe- un munte de pîine...
*
Cobor în hîrtie-
spirală de cuvinte...
*
M- am născut sub un munte-
abdomenul mamei...
*
Jaluzele din bambus-
răcoarea pădurii...
*
Pe haina de blană-
luciul unei păduri...
*
Mîna mea dreaptă-
silabisind nimicul...
*
În umbra lung- a serii-
febra întîlnirii...
*
Prietena stinsă-
transparență sub pămînt...
*
În ochii bunicii-
lumînări de veghe, ard...
luni, 1 iunie 2015
ALBASTRU- poeme phelyx
Cocorii, plecînd-
canon, sinonim cu cerul...
*
Între pămînt și soare-
omul, în echilibru...
*
Un om fără adăpost-
urmărește norii...
*
Silabe numărate-
zilele, și ele...
*
Cu tălpile goale-
uniune de nisip...
*
În așteptare-
secundarul, printr- o lavă...
*
În bibliotecă;
cu brațele întinse, cărți...
*
Livada înflorită;
se- aude Dumnezeu...
*
Greierii de metal-
ticăind a înserare...
*
Peroanele gării-
cute de timp, tocite...
*
În șezlong, sub un laur-
mirosul Raiului...
*
Cuțitele ceasului-
feliind timpuire...
*
Somnul, peste noapte-
heleșteu de spumă...
*
Azi suport orice-
am ucis o cobră- n vis...
*
Palpabilă suferință-
o gheară de fier...
*
Spațiul dintre noi doi-
puncte gînditoare...
*
Rănită, plec înapoi-
spre douăzeci de ani...
*
Pasăre plîngînd în vis;
cred că- i tinerețea...
Cocorii, plecînd-
canon, sinonim cu cerul...
*
Între pămînt și soare-
omul, în echilibru...
*
Un om fără adăpost-
urmărește norii...
*
Silabe numărate-
zilele, și ele...
*
Cu tălpile goale-
uniune de nisip...
*
În așteptare-
secundarul, printr- o lavă...
*
În bibliotecă;
cu brațele întinse, cărți...
*
Livada înflorită;
se- aude Dumnezeu...
*
Greierii de metal-
ticăind a înserare...
*
Peroanele gării-
cute de timp, tocite...
*
În șezlong, sub un laur-
mirosul Raiului...
*
Cuțitele ceasului-
feliind timpuire...
*
Somnul, peste noapte-
heleșteu de spumă...
*
Azi suport orice-
am ucis o cobră- n vis...
*
Palpabilă suferință-
o gheară de fier...
*
Spațiul dintre noi doi-
puncte gînditoare...
*
Rănită, plec înapoi-
spre douăzeci de ani...
*
Pasăre plîngînd în vis;
cred că- i tinerețea...
ALBASTRU- poeme phelyx
Trasă de sanie-
copilăria, trece...
*
Pe- o petală de crin-
un înger, odihnește...
*
Prin acul de cusut-
ața, și gîndurile...
*
La marginile hîrtiei-
lupta, și fuga...
*
Mama- ngălbenită-
ca foaia de naștere...
*
Prima zăpadă;
scriu ceva, cu pixul alb...
*
Ziduri de destin;
uși de aer, camuflate...
*
Florile din ierbar;
vara copilăriei...
*
Săpături pentru un gard;
cîteva jucării...
*
Macii înroșiți;
vara începe timid...
*
Puțin nisip, în sticlă;
peste fotografie...
*
Podoabe scumpe;
printre ele, primul dinte...
*
Cuburile mele-
cîte castele, în ladă...
*
Cerul și marea, pe- un fir;
cine, pe cine...
*
O floare ruptă-
parfumul agoniei...
*
Printre litere, cer-
păsări, flori, cîte- un om...
*
Mă strînge un gînd-
pe cer, luna mărește...
Trasă de sanie-
copilăria, trece...
*
Pe- o petală de crin-
un înger, odihnește...
*
Prin acul de cusut-
ața, și gîndurile...
*
La marginile hîrtiei-
lupta, și fuga...
*
Mama- ngălbenită-
ca foaia de naștere...
*
Prima zăpadă;
scriu ceva, cu pixul alb...
*
Ziduri de destin;
uși de aer, camuflate...
*
Florile din ierbar;
vara copilăriei...
*
Săpături pentru un gard;
cîteva jucării...
*
Macii înroșiți;
vara începe timid...
*
Puțin nisip, în sticlă;
peste fotografie...
*
Podoabe scumpe;
printre ele, primul dinte...
*
Cuburile mele-
cîte castele, în ladă...
*
Cerul și marea, pe- un fir;
cine, pe cine...
*
O floare ruptă-
parfumul agoniei...
*
Printre litere, cer-
păsări, flori, cîte- un om...
*
Mă strînge un gînd-
pe cer, luna mărește...
duminică, 31 mai 2015
ALBASTRU - poeme phelyx
Trădarea din iubire;
cucută, cu miere...
*
Spaimele mele;
monștrii, ascunși în neuroni...
*
Singură, și- afară plouă;
ploaie de napalm...
*
Urma copilăriei-
pietricele albe...
*
Sub cămașa copilului-
muguri, de aripi...
*
O piatră albă, la cruce-
darul naturii...
*
Calc pămîntul;
în aura mea, comete...
*
Nu mai aștept nimic;
teama, de lupii umani...
*
Atîta frică;
nu- i viața, carantină...
*
Toamnă- în mintea mea,
trec stele, pe șenile...
*
Spun Tatăl nostru-
așteptînd nevinovăția...
*
Vorbind cu rațiune-
ascund greșelile...
*
Exilat într- o piatră;
sufletul, ticăie...
*
Vară; floarea- soarelui,
doldora de frică...
*
La mine- n curte, cîinele-
liber, ca vîntul...
*
Karma florilor de mac-
rug, pe dinăuntru...
*
Solitară, și timidă-
fac linii curbe...
*
Salcîmul ameţit de flori-
sau, ochii mei...
Trădarea din iubire;
cucută, cu miere...
*
Spaimele mele;
monștrii, ascunși în neuroni...
*
Singură, și- afară plouă;
ploaie de napalm...
*
Urma copilăriei-
pietricele albe...
*
Sub cămașa copilului-
muguri, de aripi...
*
O piatră albă, la cruce-
darul naturii...
*
Calc pămîntul;
în aura mea, comete...
*
Nu mai aștept nimic;
teama, de lupii umani...
*
Atîta frică;
nu- i viața, carantină...
*
Toamnă- în mintea mea,
trec stele, pe șenile...
*
Spun Tatăl nostru-
așteptînd nevinovăția...
*
Vorbind cu rațiune-
ascund greșelile...
*
Exilat într- o piatră;
sufletul, ticăie...
*
Vară; floarea- soarelui,
doldora de frică...
*
La mine- n curte, cîinele-
liber, ca vîntul...
*
Karma florilor de mac-
rug, pe dinăuntru...
*
Solitară, și timidă-
fac linii curbe...
*
Salcîmul ameţit de flori-
sau, ochii mei...
ALBASTRU- poeme phelyx
Utopia iubirii-
apă...foc...sînge...
*
Noapte plină stele-
dilatînd fereastra...
*
Dinții copilului-
sculptînd rîuri, într- un măr...
*
Mama, în fereastră-
lampă pîlpîind...
*
În naufragiu, două insule-
ochii tăi...
*
O pasăre, tăind cerul-
cercul soarelui...
*
Viață, fără îndoieli-
iarbă, lîngă crater...
*
Nefiind om de rînd-
nisipul din trup, arde...
*
Vreau eliberare-
levitația frunzei...
Utopia iubirii-
apă...foc...sînge...
*
Noapte plină stele-
dilatînd fereastra...
*
Dinții copilului-
sculptînd rîuri, într- un măr...
*
Mama, în fereastră-
lampă pîlpîind...
*
În naufragiu, două insule-
ochii tăi...
*
O pasăre, tăind cerul-
cercul soarelui...
*
Viață, fără îndoieli-
iarbă, lîngă crater...
*
Nefiind om de rînd-
nisipul din trup, arde...
*
Vreau eliberare-
levitația frunzei...
ALBASTRU - poeme phelyx
Născută- n iulie;
pasăre, ascunsă- n om...
*
Necazul, un antreu-
la ușa bisericii...
*
Revolta pe pagină-
pasăre Cardinal...
*
Soare, pe albastru-
strălucire barocă...
*
Oprit în gît, un cuvînt-
gustul de turbă...
*
Fără cuvinte- n veșnicie-
Revederea...
*
Dragostea ce o port-
albină, în inimă...
*
Vestigii ale nașterii-
rîsul, și plînsul...
*
Îmi număr anii-
o mînă de frunze, de măr...
Născută- n iulie;
pasăre, ascunsă- n om...
*
Necazul, un antreu-
la ușa bisericii...
*
Revolta pe pagină-
pasăre Cardinal...
*
Soare, pe albastru-
strălucire barocă...
*
Oprit în gît, un cuvînt-
gustul de turbă...
*
Fără cuvinte- n veșnicie-
Revederea...
*
Dragostea ce o port-
albină, în inimă...
*
Vestigii ale nașterii-
rîsul, și plînsul...
*
Îmi număr anii-
o mînă de frunze, de măr...
sâmbătă, 30 mai 2015
ALBASTRU - poeme phelyx
În piața de păsări-
tristețea poartă aripi...
*
Prind mîna unui doctor-
vîslă de piele...
*
Noaptea în somn, pe- o plută-
spre ziua de mîine...
*
Înfrîntă, adorm-
pe liniile tavanului...
*
Tinerețea mea, dusă-
fantomă de atlaz...
*
Cîmpie în somn;
pîine, în visul grîului...
*
Nu sînt decît o formă-
dar, pot visa în ea...
*
Desenez singurătatea-
punct negru, pe cer...
*
Primele gîngureli-
mai tîrziu, vorbe grele...
În piața de păsări-
tristețea poartă aripi...
*
Prind mîna unui doctor-
vîslă de piele...
*
Noaptea în somn, pe- o plută-
spre ziua de mîine...
*
Înfrîntă, adorm-
pe liniile tavanului...
*
Tinerețea mea, dusă-
fantomă de atlaz...
*
Cîmpie în somn;
pîine, în visul grîului...
*
Nu sînt decît o formă-
dar, pot visa în ea...
*
Desenez singurătatea-
punct negru, pe cer...
*
Primele gîngureli-
mai tîrziu, vorbe grele...
ALBASTRU - poeme phelyx
Port în poșetă, o piatră;
lipsa de curaj...
*
Glicina înflorită-
un fluviu plutitor...
*
Sub ușa de marmură-
bezna veșniciei...
*
Din copilărie, în oraș;
un pește tras...
*
Bunica- ntre flori;
ce nu le- a avut în viață...
*
Nevăzătorul în parc;
se plimbă pe o stea...
*
În nervurile frunzei-
pămîntul, gîlgîind...
*
O mînă întinsă-
revolver, sau tandrețe...
*
Cu bunica- n biserică;
m- am tot înălțat...
Port în poșetă, o piatră;
lipsa de curaj...
*
Glicina înflorită-
un fluviu plutitor...
*
Sub ușa de marmură-
bezna veșniciei...
*
Din copilărie, în oraș;
un pește tras...
*
Bunica- ntre flori;
ce nu le- a avut în viață...
*
Nevăzătorul în parc;
se plimbă pe o stea...
*
În nervurile frunzei-
pămîntul, gîlgîind...
*
O mînă întinsă-
revolver, sau tandrețe...
*
Cu bunica- n biserică;
m- am tot înălțat...
vineri, 29 mai 2015
ALBASTRU- poeme phelyx
Conturul formei;
apoteoză de aer...
*
În miezul sufletului-
sîmburele, de lut...
*
Îmi scriu poezia;
sufletul, în genunchi...
*
Plîng pe mîna mea-
ca pe- o promisiune...
*
Vară; beau o cafea,
cu pastilă de soare...
*
După tot ce s- a spus;
tot mai aștept, ceva...
*
În camera mea-
poemul, la rădăcină...
*
Țin o floare în mînă;
sugestie...
*
Tăcere de bitum-
de la sămînță, la spic...
Conturul formei;
apoteoză de aer...
*
În miezul sufletului-
sîmburele, de lut...
*
Îmi scriu poezia;
sufletul, în genunchi...
*
Plîng pe mîna mea-
ca pe- o promisiune...
*
Vară; beau o cafea,
cu pastilă de soare...
*
După tot ce s- a spus;
tot mai aștept, ceva...
*
În camera mea-
poemul, la rădăcină...
*
Țin o floare în mînă;
sugestie...
*
Tăcere de bitum-
de la sămînță, la spic...
ALBASTRU- poeme phelyx
Sprijinit în baston;
gloria de- a trăi...
*
Cu o carte- n mînă;
singurătate de lux...
*
Viața, după cum trece;
haină învechită...
*
Atîta iubire;
tristețea, în dosul casei...
*
Am tot timpul, două păcate;
numele meu...
*
Pe- o apă înșelătoare-
luna plutește...
*
Din cîteva tuburi-
o mare, într- un tablou...
*
Parcul tot mai gol;
pe jos, biletele toamnei...
*
Gloria minciunii-
adevăr interior...
*
Într- un fir de iarbă-
sfințenia lutului...
*
Dimineață în cîrje-
cerul, plin de nori...
*
Spun bun rămas;
o floare de crin, mă reține...
*
Cine vindea flori-
azi nu mai colorează- n colț...
*
Nevăzătorul, printre oameni-
cu toți porii...
*
În batista bunicii-
neamul Neființă...
*
Mare Univers!
dă- mi soare pentru mama...
*
Cu ochi de zeu-
un copil privește lumea...
Sprijinit în baston;
gloria de- a trăi...
*
Cu o carte- n mînă;
singurătate de lux...
*
Viața, după cum trece;
haină învechită...
*
Atîta iubire;
tristețea, în dosul casei...
*
Am tot timpul, două păcate;
numele meu...
*
Pe- o apă înșelătoare-
luna plutește...
*
Din cîteva tuburi-
o mare, într- un tablou...
*
Parcul tot mai gol;
pe jos, biletele toamnei...
*
Gloria minciunii-
adevăr interior...
*
Într- un fir de iarbă-
sfințenia lutului...
*
Dimineață în cîrje-
cerul, plin de nori...
*
Spun bun rămas;
o floare de crin, mă reține...
*
Cine vindea flori-
azi nu mai colorează- n colț...
*
Nevăzătorul, printre oameni-
cu toți porii...
*
În batista bunicii-
neamul Neființă...
*
Mare Univers!
dă- mi soare pentru mama...
*
Cu ochi de zeu-
un copil privește lumea...
joi, 28 mai 2015
ALBASTRU - poeme phelyx
Ritmul liniștii-
colindul copilăriei...
*
Într- un strop de ploaie-
sărbătoarea cerului...
*
Urmă albastră, pe asfalt-
trecerea ta...
*
Din coada păunului-
atîtea culori, în lume...
*
Citind o carte-
ochii, spălați de beznă...
*
Vară; mișcată de umbră-
o jucărie...
*
Halou mai presus de hău;
turnul bisericii...
*
Cîte o tăcere-
nu s- ar vrea trezită...
*
Între rai și iad-
starea omului, de larvă...
*
În luciul oglinzii-
orbitele anilor...
*
Întîia dragoste;
inima, de porumbel...
*
Bunica topită în lut;
un pumn de soare...
*
Prin suflet, poetul-
cu tălpile, pe vîrfuri...
*
Tăcere prelungă;
trăsnetul cuvîntului...
*
Printre trecători, orbul-
cu trestia- n mînă...
*
Cireșul înflorit;
ține loc de cină...
*
Vară; norii trec cerul-
herghelie albă...
*
Cu vederea slăbită-
privind un mac, într- un lan...
Ritmul liniștii-
colindul copilăriei...
*
Într- un strop de ploaie-
sărbătoarea cerului...
*
Urmă albastră, pe asfalt-
trecerea ta...
*
Din coada păunului-
atîtea culori, în lume...
*
Citind o carte-
ochii, spălați de beznă...
*
Vară; mișcată de umbră-
o jucărie...
*
Halou mai presus de hău;
turnul bisericii...
*
Cîte o tăcere-
nu s- ar vrea trezită...
*
Între rai și iad-
starea omului, de larvă...
*
În luciul oglinzii-
orbitele anilor...
*
Întîia dragoste;
inima, de porumbel...
*
Bunica topită în lut;
un pumn de soare...
*
Prin suflet, poetul-
cu tălpile, pe vîrfuri...
*
Tăcere prelungă;
trăsnetul cuvîntului...
*
Printre trecători, orbul-
cu trestia- n mînă...
*
Cireșul înflorit;
ține loc de cină...
*
Vară; norii trec cerul-
herghelie albă...
*
Cu vederea slăbită-
privind un mac, într- un lan...
ALBASTRU - poeme phelyx
Prima stea de seară-
lacrima dorului...
*
Femeie- n doliu;
baticul roșu- l mai spală...
*
Un copil trece o apă;
pe sub un înger...
*
Nu ajunge că am pierdut?
glasul cucului...
*
Tot căutînd- călători,
din slavă în slavă...
*
Pe- un pasaj de existență-
trece sufletul...
*
Îndrăgostită;
soarele îmi umple capul...
*
În oricare lacrimă-
un înger speriat...
*
Totul este promis;
trebuie întîi să mori...
*
Înserare; o stea vagă-
precede cerul...
*
Între pămînt și cer-
caut un drum prin lume...
*
Dependentă de- o lume-
trăirea omului...
*
Primăvară; la mormînt,
o lumînare, verde...
*
În ramă, corabia;
un cîntec spaniol...
*
Inima plină de secunde-
golește timp...
*
Rănită de oameni-
desenez o cetate...
*
Auzind glasul stins,
al mamei- simt un urlet...
*
Un heleșteu cu nuferi-
albește secunda...
Prima stea de seară-
lacrima dorului...
*
Femeie- n doliu;
baticul roșu- l mai spală...
*
Un copil trece o apă;
pe sub un înger...
*
Nu ajunge că am pierdut?
glasul cucului...
*
Tot căutînd- călători,
din slavă în slavă...
*
Pe- un pasaj de existență-
trece sufletul...
*
Îndrăgostită;
soarele îmi umple capul...
*
În oricare lacrimă-
un înger speriat...
*
Totul este promis;
trebuie întîi să mori...
*
Înserare; o stea vagă-
precede cerul...
*
Între pămînt și cer-
caut un drum prin lume...
*
Dependentă de- o lume-
trăirea omului...
*
Primăvară; la mormînt,
o lumînare, verde...
*
În ramă, corabia;
un cîntec spaniol...
*
Inima plină de secunde-
golește timp...
*
Rănită de oameni-
desenez o cetate...
*
Auzind glasul stins,
al mamei- simt un urlet...
*
Un heleșteu cu nuferi-
albește secunda...
miercuri, 27 mai 2015
ALBASTRU- poeme phelyx
Statuia de piatră;
pe un ochi, un fluture...
*
Pe butucul proaspăt-
așezat, un porumbel...
*
Țăran clădind fînul-
îi dă forma inimii...
*
Șaptezeci și cinci de ani;
vorbește de- un munte...
*
Ascult pe- o plajă-
coacerea nisipului...
*
În rama plină de carii-
mama, tînără...
*
Clepsidră de mahon;
nisipul curge, scrîșnind...
*
Primul ghiocel;
îmi scot în prag, pantofii...
*
Ploaie cu tunete;
Dumnezeu, mai relaxat...
*
Zi geroasă;
mușcînd dintr- un măr, fior...
*
Soare de martie;
mama- n convalescență...
*
Vîntul de primăvară;
o umbră pe baston...
*
Ramuri goale;
ninsoarea dă un sens...
*
Soră sînt cu norii:
cînd albi, cînd gri, cînd negri...
*
Eu, silabisind luna-
plină- i de așchii...
*
Soare la asfințit;
sigiliu de liniște...
*
Vinovăția, prea mare-
nimic, sub genunchi...
Statuia de piatră;
pe un ochi, un fluture...
*
Pe butucul proaspăt-
așezat, un porumbel...
*
Țăran clădind fînul-
îi dă forma inimii...
*
Șaptezeci și cinci de ani;
vorbește de- un munte...
*
Ascult pe- o plajă-
coacerea nisipului...
*
În rama plină de carii-
mama, tînără...
*
Clepsidră de mahon;
nisipul curge, scrîșnind...
*
Primul ghiocel;
îmi scot în prag, pantofii...
*
Ploaie cu tunete;
Dumnezeu, mai relaxat...
*
Zi geroasă;
mușcînd dintr- un măr, fior...
*
Soare de martie;
mama- n convalescență...
*
Vîntul de primăvară;
o umbră pe baston...
*
Ramuri goale;
ninsoarea dă un sens...
*
Soră sînt cu norii:
cînd albi, cînd gri, cînd negri...
*
Eu, silabisind luna-
plină- i de așchii...
*
Soare la asfințit;
sigiliu de liniște...
*
Vinovăția, prea mare-
nimic, sub genunchi...
MECANICA FRIGULUI
FRISON 71
pentru Ani Begov, pentru prieteniile din copilărie
Ana
nu mai are mere
și- a făcut cuib
din oasele frigului
părul s-a-mpletit
cu liniștea ierboasă
( Ana
într- o dimineață
a trecut cu bicicleta
dincolo de pînzele albe)
și
Ani
ce frumoasă ai fost
la Porțile de aur
Dumnezeu știe!
FRISON 72
născut
pentru a fi galaxie
melcul deșiră
Calea Lactee
zbor placentar
am fost și eu
în cochilia mamei
creșteam în spirală
pînă am ieșit
de- atunci
cînd vreau să repet
am formă
de cruce
FRISON 73
în plină iarnă
mama a văzut
mărul înflorit
prin vitraliul
unui sărut
OMNIA VINCIT AMOR
de- atunci
am început
să mă întîmplu
FRISON 74
nesiguranța
se întinde
ca fibrele copacului
pătrunde- n oase
sînt un monument
cu mîinile goale
de renunțări
sita de făină
a bunicii
mai face minuni
în nopțile de insomnie
păsări de pîine
zboară spre lună
din cuptorul
memoriei
FRISON 75
m- ai întîmpinat
stelele ardeau
secunda- lumină
pe fețele noastre
am devenit
de- atunci
sînt dragostea
teribila ei
instanță
FRISON 76
umbrele minții
una asupra alteia
niciodată văzute
în apa nopții
rotesc
GÎNDURI
sînt un simplu cuvînt
care- și apără
litera
- Poezia este un om de zăpadă, din care radiază fluturi-
FRISON 71
pentru Ani Begov, pentru prieteniile din copilărie
Ana
nu mai are mere
și- a făcut cuib
din oasele frigului
părul s-a-mpletit
cu liniștea ierboasă
( Ana
într- o dimineață
a trecut cu bicicleta
dincolo de pînzele albe)
și
Ani
ce frumoasă ai fost
la Porțile de aur
Dumnezeu știe!
FRISON 72
născut
pentru a fi galaxie
melcul deșiră
Calea Lactee
zbor placentar
am fost și eu
în cochilia mamei
creșteam în spirală
pînă am ieșit
de- atunci
cînd vreau să repet
am formă
de cruce
FRISON 73
în plină iarnă
mama a văzut
mărul înflorit
prin vitraliul
unui sărut
OMNIA VINCIT AMOR
de- atunci
am început
să mă întîmplu
FRISON 74
nesiguranța
se întinde
ca fibrele copacului
pătrunde- n oase
sînt un monument
cu mîinile goale
de renunțări
sita de făină
a bunicii
mai face minuni
în nopțile de insomnie
păsări de pîine
zboară spre lună
din cuptorul
memoriei
FRISON 75
m- ai întîmpinat
stelele ardeau
secunda- lumină
pe fețele noastre
am devenit
de- atunci
sînt dragostea
teribila ei
instanță
FRISON 76
umbrele minții
una asupra alteia
niciodată văzute
în apa nopții
rotesc
GÎNDURI
sînt un simplu cuvînt
care- și apără
litera
- Poezia este un om de zăpadă, din care radiază fluturi-
MECANICA FRIGULUI
FRISON 66
urechea febrilă
aude- n lapte
clopote albe
foamea și iubirea
plînsul așezarea
cîntecul mamei
freamătul
sînul fierbinte
ca un aparat
de sudură
FRISON 67
zerouri colorate
de săpun
și
chipul meu
arc voltaic
zburau
Era vremea nemuririi
pe roata fîntînii
ceasul solar
însingura
FRISON 68
casa clădită- i
cuneiformă de vînt
EKG- ul luminii
conturează
galapagos al firescului
nu voi fi
astăzi voi iubi
așteaptă- mă
vin cu bicicleta
pe- o creangă
de bambus
FRISON 69
nomadă printre atomi
caut un logos
pentru drum
Fata Morgana
lucește ca peștii
de la începutul
erei noastre
cînd Cel Născut
pentru a deveni
veșmînt solar
a hrănit
FRISON 70
luna pe lac
plutește
pare un embrion
gata de naștere
niciodată n- am fost
atît de aproape
o pot scoate cu mîna
tăcere și neclintire
apa nu se rupe
a simțit omul
ființa lui
obscură
FRISON 66
urechea febrilă
aude- n lapte
clopote albe
foamea și iubirea
plînsul așezarea
cîntecul mamei
freamătul
sînul fierbinte
ca un aparat
de sudură
FRISON 67
zerouri colorate
de săpun
și
chipul meu
arc voltaic
zburau
Era vremea nemuririi
pe roata fîntînii
ceasul solar
însingura
FRISON 68
casa clădită- i
cuneiformă de vînt
EKG- ul luminii
conturează
galapagos al firescului
nu voi fi
astăzi voi iubi
așteaptă- mă
vin cu bicicleta
pe- o creangă
de bambus
FRISON 69
nomadă printre atomi
caut un logos
pentru drum
Fata Morgana
lucește ca peștii
de la începutul
erei noastre
cînd Cel Născut
pentru a deveni
veșmînt solar
a hrănit
FRISON 70
luna pe lac
plutește
pare un embrion
gata de naștere
niciodată n- am fost
atît de aproape
o pot scoate cu mîna
tăcere și neclintire
apa nu se rupe
a simțit omul
ființa lui
obscură
marți, 26 mai 2015
MECANICA FRIGULUI
FRISON 61
deodată devii
ceva cu pupile
vezi
din om se naște om
copacii nasc copaci
totul pare în acord
cu destinul
precum statuia
în ochii celui
care a privit
prin daltă
și- a sorbit
țipătul
FRISON 62
cocoșul cîntă
perna șoptește
bolovanul lui Sisif
lovește sub stern
nevoia înaltă
cît un munte
azi voi urca
pe altă potecă
poate întîlnesc
oameni
de sus
FRISON 63
simfonia și amnezia
dulce
amară
reflectă în ceai
ca- n lama coasei
două chipuri
nici vii
nici moarte
iubirea s- a înfipt
un cui
lung
scurt
FRISON 64
pe toate drumurile
Te caut
calea- i încîlcită
dezmembrează
elementele
din tabelul pămîntenilor
însingurează
pe toate căile
Te chem
sînt paiul!
Dezrădăcinează
Înnaripează
FRISON 65
era seară
zăpada se așeza
în genunchi
timpul se golea
de secunde
ca un călugăr
era într- o seară
cînd am sărutat
omul de zăpadă
pe gură
și- am izbucnit
în plîns
FRISON 61
deodată devii
ceva cu pupile
vezi
din om se naște om
copacii nasc copaci
totul pare în acord
cu destinul
precum statuia
în ochii celui
care a privit
prin daltă
și- a sorbit
țipătul
FRISON 62
cocoșul cîntă
perna șoptește
bolovanul lui Sisif
lovește sub stern
nevoia înaltă
cît un munte
azi voi urca
pe altă potecă
poate întîlnesc
oameni
de sus
FRISON 63
simfonia și amnezia
dulce
amară
reflectă în ceai
ca- n lama coasei
două chipuri
nici vii
nici moarte
iubirea s- a înfipt
un cui
lung
scurt
FRISON 64
pe toate drumurile
Te caut
calea- i încîlcită
dezmembrează
elementele
din tabelul pămîntenilor
însingurează
pe toate căile
Te chem
sînt paiul!
Dezrădăcinează
Înnaripează
FRISON 65
era seară
zăpada se așeza
în genunchi
timpul se golea
de secunde
ca un călugăr
era într- o seară
cînd am sărutat
omul de zăpadă
pe gură
și- am izbucnit
în plîns
luni, 25 mai 2015
MECANICA FRIGULUI
FRISON 56
te- am visat
cîntec de păsări
palme unite
ascultam
vîntul apa
(orbiți tremuram)
vîntul apa
ne ascultau
te- am visat
dragoste
luntre anonimă
sub ploaia de vară
scrîșnind
FRISON 57
speranța e cerul
din geamul închis
trebuie să doară ceva
în numele Tatălui
durerea a abdicat
sub capacul de lemn
inscripționat regește
lumina de iunie
arunca umbre grele
peste majuscule
TATĂ sau PRAF
patru litere
FRISON 58
la oglindă
încep machiajul
pielea schimbă
ochii comprimă
inima arcuiește
(bumerang)
ce duhuri
oare?
FRISON 59
la rîu
mă limpezesc
simt mai bine
mîinile goale
apa printre degete
clipocitul trecerii
umbra- i conturată
pe malul de iarbă
poate primul nor
mă va ridica
FRISON 6O
în creierul visător
niciun semn
ursitoarele arată
spre moarte
sclipim vuim
în sărutul gigantic
înăuntrul nostru
stoluri de păsări
pătate de sînge
cîntă?
țipă?
FRISON 56
te- am visat
cîntec de păsări
palme unite
ascultam
vîntul apa
(orbiți tremuram)
vîntul apa
ne ascultau
te- am visat
dragoste
luntre anonimă
sub ploaia de vară
scrîșnind
FRISON 57
speranța e cerul
din geamul închis
trebuie să doară ceva
în numele Tatălui
durerea a abdicat
sub capacul de lemn
inscripționat regește
lumina de iunie
arunca umbre grele
peste majuscule
TATĂ sau PRAF
patru litere
FRISON 58
la oglindă
încep machiajul
pielea schimbă
ochii comprimă
inima arcuiește
(bumerang)
ce duhuri
oare?
FRISON 59
la rîu
mă limpezesc
simt mai bine
mîinile goale
apa printre degete
clipocitul trecerii
umbra- i conturată
pe malul de iarbă
poate primul nor
mă va ridica
FRISON 6O
în creierul visător
niciun semn
ursitoarele arată
spre moarte
sclipim vuim
în sărutul gigantic
înăuntrul nostru
stoluri de păsări
pătate de sînge
cîntă?
țipă?
duminică, 24 mai 2015
MECANICA FRIGULUI
FRISON 51
între alpha și omega
arhitectura iubirii
chipurile noastre
luminate
era vremea Atlantidei
nicio fisură
- nu se poate sfîrși
nu se va nărui
cuvintele deveneau
focul creștea
neprevăzutul
vuia
FRISON 52
fereastra- i aurie
focul din soare
Luminează
pregătind un ceai
apa dă- n clocot
Agonizează
azi mă gîndesc
FRISON 53
nu suport frigul
amintește febra
tu- mi ceri
accepțiunea viscolului
eu iubesc
numai strălucitor
nu- mi întorc fața
pregătesc un foc
peste cenușa
vechiului
imperiu
FRISON 54
umbre acoperă
pe dinăuntru
între viață și moarte
orbitez
propria răscruce
sînt ființă înnaripată
peste bîlciul de vise
cîndva
păsări de aer
desenam
cu părul
FRISON 55
în după- amiaza
lungă
ca o speranță
mama
colorează cu rufe
biografia aerului
liniștea se așterne
pe sfoară
FRISON 51
între alpha și omega
arhitectura iubirii
chipurile noastre
luminate
era vremea Atlantidei
nicio fisură
- nu se poate sfîrși
nu se va nărui
cuvintele deveneau
focul creștea
neprevăzutul
vuia
FRISON 52
fereastra- i aurie
focul din soare
Luminează
pregătind un ceai
apa dă- n clocot
Agonizează
azi mă gîndesc
FRISON 53
nu suport frigul
amintește febra
tu- mi ceri
accepțiunea viscolului
eu iubesc
numai strălucitor
nu- mi întorc fața
pregătesc un foc
peste cenușa
vechiului
imperiu
FRISON 54
umbre acoperă
pe dinăuntru
între viață și moarte
orbitez
propria răscruce
sînt ființă înnaripată
peste bîlciul de vise
cîndva
păsări de aer
desenam
cu părul
FRISON 55
în după- amiaza
lungă
ca o speranță
mama
colorează cu rufe
biografia aerului
liniștea se așterne
pe sfoară
MECANICA FRIGULUI
FRISON 41
dacă am reușit
să contemplu zăpada
ultimelor ierni
e pentru că
s- a inventat roata
bicicleta m- a făcut
arlechin de soare
cînd tristețea clătina
orbitam
pe spițe de lumină
rămînea o dîră
șarpele din vechime
fior de blestem
pe linia întîi
a amăgirii
FRISON 42
nu mă cuprinde
Apă Neagră
a tristeții
pune- mă pe- o insulă
din geografia ta
un palmier
verde- fericit
îți voi aduce în dar
umbra mea
liniștită
FRISON 43
păsări sfărîmicioase
îngreunează podul
cu pulbere
apasă tavanul
dimineața începe
jocul de puzzle
conturează fereastra
podeaua prinde aripi
pe toți pereții
scrie
AER
FRISON 44
eclipsa gîndului
lucește
chipul surprins
zîmbește
m- am regăsit
pe moara de vînt
a unui copil
pentru o clipă
pacea corabiei
care se întoarce
acasă
FRISON 45
cîtă frumusețe
crestează primăvara
soarele crește
ca o pîine
cresc fluturi
încă te aștept
de partea cealaltă
a rîului de oameni
echidistanța e plină
de regulile pămîntului
pot trece
doare pe corzi
de vis
FRISON 46
forma de hîrtie
vrea
Vino
să- mi vezi mama
să- i asculți pulsul
ca fuga unui cal
să numeri clipe
pline de așchii
sub sînul palid
care odată
a hrănit
FRISON 47
în serile lungi
mintea mea țese
poduri colorate unesc
camera de visat
cu lumea întreagă
porumbei albi
umplu tavanul
orașul din vis
e plin de mame
care zîmbesc
și niciun colț
de iarnă
FRISON 47
prin lampa
ca un Black Hole
ochiul oftalmolog
-e bine
este soare
cîmpul s- a golit de săbii
pe cornee
un curcubeu
apă
ridică- te recreează
arhitectura
Luminii
FRISON 49
în iarbă
o pată albă
rest de pasăre
îmi zboară gîndul
la ultima trădare
aleg să privesc în sus
arborii- s uzi de ploaie
cîțiva stropi cad
convalescent
o rîndunică
într- un mic vîrtej
dispare
FRISON 50
ca o clepsidră
atîrn deasupra agendei
plină de cuvinte
ce vor
mi- am supraviețuit
cîndva
dimineața
cafeaua e neagră
de litere
tren de speranțe
prin sînge
FRISON 41
dacă am reușit
să contemplu zăpada
ultimelor ierni
e pentru că
s- a inventat roata
bicicleta m- a făcut
arlechin de soare
cînd tristețea clătina
orbitam
pe spițe de lumină
rămînea o dîră
șarpele din vechime
fior de blestem
pe linia întîi
a amăgirii
FRISON 42
nu mă cuprinde
Apă Neagră
a tristeții
pune- mă pe- o insulă
din geografia ta
un palmier
verde- fericit
îți voi aduce în dar
umbra mea
liniștită
FRISON 43
păsări sfărîmicioase
îngreunează podul
cu pulbere
apasă tavanul
dimineața începe
jocul de puzzle
conturează fereastra
podeaua prinde aripi
pe toți pereții
scrie
AER
FRISON 44
eclipsa gîndului
lucește
chipul surprins
zîmbește
m- am regăsit
pe moara de vînt
a unui copil
pentru o clipă
pacea corabiei
care se întoarce
acasă
FRISON 45
cîtă frumusețe
crestează primăvara
soarele crește
ca o pîine
cresc fluturi
încă te aștept
de partea cealaltă
a rîului de oameni
echidistanța e plină
de regulile pămîntului
pot trece
doare pe corzi
de vis
FRISON 46
forma de hîrtie
vrea
Vino
să- mi vezi mama
să- i asculți pulsul
ca fuga unui cal
să numeri clipe
pline de așchii
sub sînul palid
care odată
a hrănit
FRISON 47
în serile lungi
mintea mea țese
poduri colorate unesc
camera de visat
cu lumea întreagă
porumbei albi
umplu tavanul
orașul din vis
e plin de mame
care zîmbesc
și niciun colț
de iarnă
FRISON 47
prin lampa
ca un Black Hole
ochiul oftalmolog
-e bine
este soare
cîmpul s- a golit de săbii
pe cornee
un curcubeu
apă
ridică- te recreează
arhitectura
Luminii
FRISON 49
în iarbă
o pată albă
rest de pasăre
îmi zboară gîndul
la ultima trădare
aleg să privesc în sus
arborii- s uzi de ploaie
cîțiva stropi cad
convalescent
o rîndunică
într- un mic vîrtej
dispare
FRISON 50
ca o clepsidră
atîrn deasupra agendei
plină de cuvinte
ce vor
mi- am supraviețuit
cîndva
dimineața
cafeaua e neagră
de litere
tren de speranțe
prin sînge
vineri, 22 mai 2015
MECANICA FRIGULUI
FRISON 34
între foame și pîine
am ales
oasele s- au calcifiat
au mărit deriva
pierderea s- a întîmplat
undeva printre oameni
ca un ritual
al sărăciei
au rămas mîinile
să umple golul
RESPIRAȚIE
ZBUCIUM
FRISON 35
mîngîiem
același fir de iarbă
ninsoare de flori
deschide cerul
aeru- i încărcat de șoapte
pe ramura solară
se- aude un cîntec
atît de aproape
nu mai vedem
ne îmbrățișăm
în saltul mortal
al iubirii
FRISON 36
inima bate un țărm
valuri mîngîie
movila de nisip
unde rîdeam
la doisprezece ani
pești în apă
păsări în slava cerului
Joacă
nu tribala durere
Liniște
FRISON 37
copilul meu
ești raza de soare
care face magie
și
orice perete învechit
reînvie
FRISON 38
duhul copilăriei
s- a desprins
ca primul sărut
încet
imaculat
se scuturau salcîmii
în locul unde
inima s- a făcut
furnal de sînge
sufletul
s- a despicat
FRISON 39
nimic nu răsufla
păsări se ciocneau în aer
curtea de odinioară
se făcu o carte
plină de licheni
- nu privi înapoi
striga copilăria
din beciul memoriei
toate au trecut
scrise
pe harta nisipului
FRISON 4O
traversez orașul
printre cei ca mine
grăbiți spre nicăieri
la colțuri de stradă
privesc golul
Nu ne vedem!
anemia urcă pe ziduri
mii de puncte negre
umbrele se întretaie
securi
FRISON 34
între foame și pîine
am ales
oasele s- au calcifiat
au mărit deriva
pierderea s- a întîmplat
undeva printre oameni
ca un ritual
al sărăciei
au rămas mîinile
să umple golul
RESPIRAȚIE
ZBUCIUM
FRISON 35
mîngîiem
același fir de iarbă
ninsoare de flori
deschide cerul
aeru- i încărcat de șoapte
pe ramura solară
se- aude un cîntec
atît de aproape
nu mai vedem
ne îmbrățișăm
în saltul mortal
al iubirii
FRISON 36
inima bate un țărm
valuri mîngîie
movila de nisip
unde rîdeam
la doisprezece ani
pești în apă
păsări în slava cerului
Joacă
nu tribala durere
Liniște
FRISON 37
copilul meu
ești raza de soare
care face magie
și
orice perete învechit
reînvie
FRISON 38
duhul copilăriei
s- a desprins
ca primul sărut
încet
imaculat
se scuturau salcîmii
în locul unde
inima s- a făcut
furnal de sînge
sufletul
s- a despicat
FRISON 39
nimic nu răsufla
păsări se ciocneau în aer
curtea de odinioară
se făcu o carte
plină de licheni
- nu privi înapoi
striga copilăria
din beciul memoriei
toate au trecut
scrise
pe harta nisipului
FRISON 4O
traversez orașul
printre cei ca mine
grăbiți spre nicăieri
la colțuri de stradă
privesc golul
Nu ne vedem!
anemia urcă pe ziduri
mii de puncte negre
umbrele se întretaie
securi
joi, 21 mai 2015
MECANICA FRIGULUI
FRISON 29
așteptările
încep să semene
cu înserarea
întrebările
cu nisipul
răspunsurile
cu vîntul
stau pe pămînt
pe- o scîndură
crăpată
FRISON 30
în mijlocul drumului
Copilul
face un castel
mînecile- i flutură
ca o pasăre
(am obiceiul
să nu privesc
coliviile)
dar
e seară
totul e un du- te vino
în praf de stele
Copilul
cîntă
FRISON 31
cu fiecare păcat
un cui se naște
în talpă
se prea poate
să fiu
clepsidră de sînge
strop cu strop
nu se mai
umple
FRISON 32
foamea
a fost trasă pe roată
fantoma revine
în farfuria plină
lucire prin ochi
(opera refugiatului)
hrănită cu grăunțe
mama a devenit
om- pasăre
cu seva trecutului
mănîncă din ce în ce
mai puțin
FRISON 33
din luciul copilăriei
m- am smuls
ca salcia din lac
(era vremea
vîntului de primăvară
cînd m- am pierdut
pe cărarea
din părul tău)
lumina a clipit
răcoarea botezului
s- a făcut uitare
de- atunci
nu mai merg
pe ape
FRISON 29
așteptările
încep să semene
cu înserarea
întrebările
cu nisipul
răspunsurile
cu vîntul
stau pe pămînt
pe- o scîndură
crăpată
FRISON 30
în mijlocul drumului
Copilul
face un castel
mînecile- i flutură
ca o pasăre
(am obiceiul
să nu privesc
coliviile)
dar
e seară
totul e un du- te vino
în praf de stele
Copilul
cîntă
FRISON 31
cu fiecare păcat
un cui se naște
în talpă
se prea poate
să fiu
clepsidră de sînge
strop cu strop
nu se mai
umple
FRISON 32
foamea
a fost trasă pe roată
fantoma revine
în farfuria plină
lucire prin ochi
(opera refugiatului)
hrănită cu grăunțe
mama a devenit
om- pasăre
cu seva trecutului
mănîncă din ce în ce
mai puțin
FRISON 33
din luciul copilăriei
m- am smuls
ca salcia din lac
(era vremea
vîntului de primăvară
cînd m- am pierdut
pe cărarea
din părul tău)
lumina a clipit
răcoarea botezului
s- a făcut uitare
de- atunci
nu mai merg
pe ape
miercuri, 20 mai 2015
MECANICA FRIGULUI
FRISON 26
după ce am lezat
noaptea
îngeri
am ţipat
alergam pe un pod
urmărită foarfecă
între țărmuri de foc
rechin de hîrtie
FRISON 27
dincolo de poartă
aproape viață
astăzi scot la aerisit
din mine
colonia de oameni
( sînt o mînă de nisip
din propria peșteră
plină de pași)
veșnicul incest
visul soarelui
sparge
frigul
FRISON 28
bănuiala
m- a pus la zid
semnele
după zeci de ani
le- am regăsit
același soare
arunca raze
pe zgîrietură
FRISON 26
după ce am lezat
noaptea
îngeri
am ţipat
alergam pe un pod
urmărită foarfecă
între țărmuri de foc
rechin de hîrtie
FRISON 27
dincolo de poartă
aproape viață
astăzi scot la aerisit
din mine
colonia de oameni
( sînt o mînă de nisip
din propria peșteră
plină de pași)
veșnicul incest
visul soarelui
sparge
frigul
FRISON 28
bănuiala
m- a pus la zid
semnele
după zeci de ani
le- am regăsit
același soare
arunca raze
pe zgîrietură
marți, 19 mai 2015
MECANICA FRIGULUI
FRISON 23
nici un semn
nu este inutil
dincolo de ziduri
lumea așteaptă miracole
de la ea însăși
( omul este
miraculoasă epavă)
primesc lumina
ca o floare lucidă
plină de instincte
spun zilnic
- astăzi va fi o zi pură
totul e bine
totu- i firesc
iată curtea s-a golit
de noapte
FRISON 24
la miezul nopții
un soare mic
în colțul patului
Luminează
( dorm din ce în ce
mai puțin)
pe dunga de var
o pasăre invizibilă
Visează
e- adevărat oare
există un copac
fericit?
FRISON 25
lumina s- a făcut țăndări
camera- i plină
de muchii
vreau ceva rotund
să îmblînzească
un cerc
să alunece spaima
poate
un cuvînt dulce
sau
un măr
din mîna dreaptă
a copilului
FRISON 23
nici un semn
nu este inutil
dincolo de ziduri
lumea așteaptă miracole
de la ea însăși
( omul este
miraculoasă epavă)
primesc lumina
ca o floare lucidă
plină de instincte
spun zilnic
- astăzi va fi o zi pură
totul e bine
totu- i firesc
iată curtea s-a golit
de noapte
FRISON 24
la miezul nopții
un soare mic
în colțul patului
Luminează
( dorm din ce în ce
mai puțin)
pe dunga de var
o pasăre invizibilă
Visează
e- adevărat oare
există un copac
fericit?
FRISON 25
lumina s- a făcut țăndări
camera- i plină
de muchii
vreau ceva rotund
să îmblînzească
un cerc
să alunece spaima
poate
un cuvînt dulce
sau
un măr
din mîna dreaptă
a copilului
MECANICA FRIGULUI
FRISON 20
încă nu sînt pierdută
sîngele- mi curăță trupul
în onoarea coroanei de spini
mai aud frunze- n creștere
încă mă înduioșează
credința porumbeilor
acoperind catedrala cu fulgi
pînă la primul dangăt
de clopot
FRISON 21
bunicul pleca dimineața
într- o căruță
trasă de doi cai
noaptea adormea
pe salteaua de paie
în lanuri foșnitoare
într- o zi s- a îmbogățit
l- am văzut dormind
într- un pat
sculptat
acoperit cu dantele
mai tîrziu
am înțeles
FRISON 22
bolnavă de dor
îngenunchiez sub ninsoare
( te- am așteptat
pașii tăi
ar fi binecuvîntat)
pulsația albă
întețește nevoia
și umplu curtea
cu oameni de zăpadă
ne îmbrățișăm
ne îngerim
ninge
FRISON 20
încă nu sînt pierdută
sîngele- mi curăță trupul
în onoarea coroanei de spini
mai aud frunze- n creștere
încă mă înduioșează
credința porumbeilor
acoperind catedrala cu fulgi
pînă la primul dangăt
de clopot
FRISON 21
bunicul pleca dimineața
într- o căruță
trasă de doi cai
noaptea adormea
pe salteaua de paie
în lanuri foșnitoare
într- o zi s- a îmbogățit
l- am văzut dormind
într- un pat
sculptat
acoperit cu dantele
mai tîrziu
am înțeles
FRISON 22
bolnavă de dor
îngenunchiez sub ninsoare
( te- am așteptat
pașii tăi
ar fi binecuvîntat)
pulsația albă
întețește nevoia
și umplu curtea
cu oameni de zăpadă
ne îmbrățișăm
ne îngerim
ninge
duminică, 17 mai 2015
MECANICA FRIGULUI
FRISON 17
nu pot judeca
nu compar
am devenit
propria Lucina
printre malaxoarele
zilelor și nopților
subțire cît o fantă
anomalie
FRISON 18
la început
a fost plînsul
mai tîrziu
am început
să pășesc
- din zi în zi
tot mai bine
va coborî panta
sîngelui
FRISON 19
ți- am făgăduit
am îngenunchiat
și- am plîns
pînă am devenit
un punct de regrete
din pereții catedralei
radia renașterea
din ușă
desprindea orașul
tot pămîntul
FRISON 17
nu pot judeca
nu compar
am devenit
propria Lucina
printre malaxoarele
zilelor și nopților
subțire cît o fantă
anomalie
FRISON 18
la început
a fost plînsul
mai tîrziu
am început
să pășesc
- din zi în zi
tot mai bine
va coborî panta
sîngelui
FRISON 19
ți- am făgăduit
am îngenunchiat
și- am plîns
pînă am devenit
un punct de regrete
din pereții catedralei
radia renașterea
din ușă
desprindea orașul
tot pămîntul
sâmbătă, 16 mai 2015
MECANICA FRIGULUI
Frison 14
Doamne
fii atent cu Universul
cu sferele pe care le rotești
copilul meu trăiește
pe una dintre ele
e plină de singurătate
și de oameni
undă cu undă
îți înfășoară gleznele
urma de cuie
lucidă
Frison 15
pregătind un ceai
am devenit stăpîna
florii de sunătoare
în cană- i strecor
aerul lumina soarele
leacul meu
blestemul ei
( zîmbetul este cioplit
în ADN- ul florilor)
- Vindecă- mă Doamne
de întuneric
fă- mă floare
dă- mi o ultimă suflare
în slava vîntului
Frison 16
caut
o imagine
să astup spărtura
un sunet
să acopăr viforul
după ce ne- am spus
Adio
am intrat brusc
într- o iarnă
rusească
Frison 14
Doamne
fii atent cu Universul
cu sferele pe care le rotești
copilul meu trăiește
pe una dintre ele
e plină de singurătate
și de oameni
undă cu undă
îți înfășoară gleznele
urma de cuie
lucidă
Frison 15
pregătind un ceai
am devenit stăpîna
florii de sunătoare
în cană- i strecor
aerul lumina soarele
leacul meu
blestemul ei
( zîmbetul este cioplit
în ADN- ul florilor)
- Vindecă- mă Doamne
de întuneric
fă- mă floare
dă- mi o ultimă suflare
în slava vîntului
Frison 16
caut
o imagine
să astup spărtura
un sunet
să acopăr viforul
după ce ne- am spus
Adio
am intrat brusc
într- o iarnă
rusească
vineri, 15 mai 2015
MECANICA FRIGULUI
FRISON 11
am ales o mînă
pe furiș
au venit altele
să sugrume
locul știut
numai de noi
acum e scîncet
crengi se leagănă
(falange de voci)
descîntă soclul
trăsnit de frig
FRISON 12
se făcea un coridor
cu piloni de aur
miros de busuioc
și muzică de orgă
( AD MAIOREM DEI GLORIAM)
din cînd în cînd
bunica- mi lua mîna
în numele Tatălui
al Fiului
și- al Sfîntului Duh
pe drumul omului
duceam trinitatea
acasă
FRISON 13
pe cînd
am început să gîndesc
nimic nu mă speria
doar tunetele
și plînsul pe ascuns
al mamei
țiganca- ghicitoare
în miezul nopții
împrăștia îngeri
totul era vrajă
descîntată trăiam
cu teama pe teamă
călcînd
FRISON 11
am ales o mînă
pe furiș
au venit altele
să sugrume
locul știut
numai de noi
acum e scîncet
crengi se leagănă
(falange de voci)
descîntă soclul
trăsnit de frig
FRISON 12
se făcea un coridor
cu piloni de aur
miros de busuioc
și muzică de orgă
( AD MAIOREM DEI GLORIAM)
din cînd în cînd
bunica- mi lua mîna
în numele Tatălui
al Fiului
și- al Sfîntului Duh
pe drumul omului
duceam trinitatea
acasă
FRISON 13
pe cînd
am început să gîndesc
nimic nu mă speria
doar tunetele
și plînsul pe ascuns
al mamei
țiganca- ghicitoare
în miezul nopții
împrăștia îngeri
totul era vrajă
descîntată trăiam
cu teama pe teamă
călcînd
joi, 14 mai 2015
MECANICA FRIGULUI
Frison 7
cînd nu știam
să mă piaptăn
puteam clătina
într- un ochi de apă
copacul
timpul a trecut
ca un stol de cocori
pe retina toamnei
(străvezie ca migrația
este copilăria
stingînduse- n ea însăși)
Magia mai stăruie
ciupercă uriașă
orice intrare
Frison 8
în sîngele meu
macii înfloresc
la nesfîrșit
poți intra
pe ușa din piele
dacă vezi
fisura cuielor
dacă auzi
explozia minerală
fîntîna de aripi
din artere
nesupunerea
Frison 9
în spatele chipului
ceasul din oglindă
în curgere inversă
(începutul unei amintiri
ce se reflectă)
duminică de duminică
ceasornicul ticăia
- Lăsați copiii să vină la mine!
( o aripă de înger
încordată într- un arc
spre Poarta Luminii)
- Iată am venit
modelează- mă
simplifică
Frison 10
îngerul
veghează la fereastră
ațipesc
pe masa de scris
o secundă
în poiana unui vis
ne recunoaștem
ne îmbrățișăm
ne veșnicim
Frison 7
cînd nu știam
să mă piaptăn
puteam clătina
într- un ochi de apă
copacul
timpul a trecut
ca un stol de cocori
pe retina toamnei
(străvezie ca migrația
este copilăria
stingînduse- n ea însăși)
Magia mai stăruie
ciupercă uriașă
orice intrare
Frison 8
în sîngele meu
macii înfloresc
la nesfîrșit
poți intra
pe ușa din piele
dacă vezi
fisura cuielor
dacă auzi
explozia minerală
fîntîna de aripi
din artere
nesupunerea
Frison 9
în spatele chipului
ceasul din oglindă
în curgere inversă
(începutul unei amintiri
ce se reflectă)
duminică de duminică
ceasornicul ticăia
- Lăsați copiii să vină la mine!
( o aripă de înger
încordată într- un arc
spre Poarta Luminii)
- Iată am venit
modelează- mă
simplifică
Frison 10
îngerul
veghează la fereastră
ațipesc
pe masa de scris
o secundă
în poiana unui vis
ne recunoaștem
ne îmbrățișăm
ne veșnicim
MECANICA FRIGULUI
Frison 4
gîndul
s- a rostogolit după tine
pe treptele de piatră
bîntuie
seară de seară
se- ntoarce în vene
cavalcadă de frig
Doamne
cît viscol încape
într- o despărțire
Frison 5
azi nu sînt aici
am plecat pe urma
dinților de lapte
( era o vreme plină
cu soare de Acum)
știu
și- au încheiat misia
drumul nu se vede
din cauza fumului
nu știți
la ultimul consult
pe retină mi- au descoperit
bărcuțe de hîrtie
plutind spre
nicăieri
Frison 6
viața și moartea
se- mbrățișează sub arcadă
o singură dată
- trebuie să- ți urmezi drumul
care nu se va sfîrși cu mine
mi- a spus tata
ne vom întîlni
în ceruri mai curate
și- n ochii lui
creșteau coline
pămînturi noi
( geografia veșniciei)
prin oscioarele subțiri
un cocoș cînta
Agonia
Frison 4
gîndul
s- a rostogolit după tine
pe treptele de piatră
bîntuie
seară de seară
se- ntoarce în vene
cavalcadă de frig
Doamne
cît viscol încape
într- o despărțire
Frison 5
azi nu sînt aici
am plecat pe urma
dinților de lapte
( era o vreme plină
cu soare de Acum)
știu
și- au încheiat misia
drumul nu se vede
din cauza fumului
nu știți
la ultimul consult
pe retină mi- au descoperit
bărcuțe de hîrtie
plutind spre
nicăieri
Frison 6
viața și moartea
se- mbrățișează sub arcadă
o singură dată
- trebuie să- ți urmezi drumul
care nu se va sfîrși cu mine
mi- a spus tata
ne vom întîlni
în ceruri mai curate
și- n ochii lui
creșteau coline
pămînturi noi
( geografia veșniciei)
prin oscioarele subțiri
un cocoș cînta
Agonia
marți, 12 mai 2015
MECANICA FRIGULUI
Frison 1
îmi bat la uşă
amprente
amintirea aprinde sufletul
de hîrtie
gînduri- funingine
rotesc fantomatic
tornada
cît de sălbatic
lucește ziua
ce vine
Frison 2
pot fi
cîntecul păsării
pe sîrmele copilăriei
corespondentul
pagina dimineții
care- mi împarte ziua
în ore fixe
printre rînduri
nimeni nu va decoda
cîntecul jocul
vapoarele
visului
Frison 3
pedalam pe soare
în stînga
cimitirul de cartier
în dreapta
magazinul de pompe funebre
între îngrijorările lumii
mi s- a făcut o poftă nebună
de culori
degetele de la picioare
doreau zborul
șoseaua a devenit
o panglică argintie
eu
micron cu micron
ieșeam cu bicicleta
din depresie
Frison 1
îmi bat la uşă
amprente
amintirea aprinde sufletul
de hîrtie
gînduri- funingine
rotesc fantomatic
tornada
cît de sălbatic
lucește ziua
ce vine
Frison 2
pot fi
cîntecul păsării
pe sîrmele copilăriei
corespondentul
pagina dimineții
care- mi împarte ziua
în ore fixe
printre rînduri
nimeni nu va decoda
cîntecul jocul
vapoarele
visului
Frison 3
pedalam pe soare
în stînga
cimitirul de cartier
în dreapta
magazinul de pompe funebre
între îngrijorările lumii
mi s- a făcut o poftă nebună
de culori
degetele de la picioare
doreau zborul
șoseaua a devenit
o panglică argintie
eu
micron cu micron
ieșeam cu bicicleta
din depresie
duminică, 10 mai 2015
Ce- am fi
Ce- ar fi lumea, fără poezie?
Zilele ar traversa pămîntul, fără arhitectura visului.
Timpul de trăit ar fi golul amforei dintr- un muzeu, care așteaptă vinul ursit.
Argintul din aer, de doliul contemplației, ar înnegri.
- Sînt toate rănile din lume, spune poetul, cu fiece poezie care apără toate visele prezente, pe linia întîi a trecutului, dar odată voi revanșa!
În tranșeul unde sabia spinării taie bezna în două, poeții distilează din propriile arderi, roua vindecătoare a licorii misterioase, pe care au gustat- o cu fiecare cuvînt de bătălie, între ce este jos, și ce va fi sus.
Ce- ar fi poetul, fără luptă?
El vede nevăzutul cu o mie de ochi, niciunul miop.
El aude neauzitul cu o mie de urechi, niciuna surdă.
Vorbește cu o mie de limbi, niciuna moartă.
Cu fiecare cuvînt înalță turnuri de lumină, așa cum copilul cu o mie de mîini, ridică un castel de nisip, și se vrea cuceritor.
Poetul și copilul sînt camarazi, în labirintul visului.
Depind unul de celălalt, uniți de aceleași vene, conduse de același vis, plutitor.
Cît o bobiță de mac este visul, aceea, singura conștientă din capsulă, care- aude culegătoarea cum se- apropie, și le gravitează pe toate.
La cotituri de primejdie, pulsează extrasistole de luptă, în codul Morse al inimii:
- Nu vă pierdeți! Nu mă pierdeți!
Ce- ați fi voi, fără vis?:
Ce- ar fi lumea, fără poezie?
Ce- am fi?
(Domnica Pop)
Ce- ar fi lumea, fără poezie?
Zilele ar traversa pămîntul, fără arhitectura visului.
Timpul de trăit ar fi golul amforei dintr- un muzeu, care așteaptă vinul ursit.
Argintul din aer, de doliul contemplației, ar înnegri.
- Sînt toate rănile din lume, spune poetul, cu fiece poezie care apără toate visele prezente, pe linia întîi a trecutului, dar odată voi revanșa!
În tranșeul unde sabia spinării taie bezna în două, poeții distilează din propriile arderi, roua vindecătoare a licorii misterioase, pe care au gustat- o cu fiecare cuvînt de bătălie, între ce este jos, și ce va fi sus.
Ce- ar fi poetul, fără luptă?
El vede nevăzutul cu o mie de ochi, niciunul miop.
El aude neauzitul cu o mie de urechi, niciuna surdă.
Vorbește cu o mie de limbi, niciuna moartă.
Cu fiecare cuvînt înalță turnuri de lumină, așa cum copilul cu o mie de mîini, ridică un castel de nisip, și se vrea cuceritor.
Poetul și copilul sînt camarazi, în labirintul visului.
Depind unul de celălalt, uniți de aceleași vene, conduse de același vis, plutitor.
Cît o bobiță de mac este visul, aceea, singura conștientă din capsulă, care- aude culegătoarea cum se- apropie, și le gravitează pe toate.
La cotituri de primejdie, pulsează extrasistole de luptă, în codul Morse al inimii:
- Nu vă pierdeți! Nu mă pierdeți!
Ce- ați fi voi, fără vis?:
Ce- ar fi lumea, fără poezie?
Ce- am fi?
(Domnica Pop)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)