DRUMUL DE UNDE

Unda 37

O, Doamne
dă-mi înapoi
iernile

podul ce-l treceam
de mînă
cu fratele meu

nu era colorat
nu era armat

podul de lemn


Unda 38

mama
nu s-a vindecat

lipsa de pîine
a compromis
imunitatea viselor

continuă să creadă
în lingura goală
dintre gînduri

ca un gît ridicat
în onoarea foamei

capitulată


Unda 39

armate de probleme
mărșăluiesc

conflictul circulă
pe două picioare

deșertăciunea fertilă
umple străzile

singurii
care întind mîna

răniții de pîine
cu aripi împușcate

borne cerșetoare
spre Nordul
de cord


Unda 40

scurtă vizită

- eram în zonă

(sînt singurele vorbe)

dar tu știi

la capătul degetelor
mîngîieri transparente
stau în avalanșă

adevărul se deslușește
în privirea ruptă


Unda 41

inima
s-a umplut de frig

o pîclă de ipoteze

- De ce?

în loc să înțeleg
că totul pe lume
se frînge în asonanță
cu precizia

lacrima ta
a fost una


Unda 42

din prima zi
m-ai atomizat
să corespund lumii
în omagiul
abaterii dintîi

nu asta e!

trăiesc vreo arhivă
ca un ceas defect

sau

orele parcurse
au la sfîrșit
un clopot lent

de iarbă?