MECANICA FRIGULUI

Frison 4

gîndul
s- a rostogolit după tine
pe treptele de piatră

bîntuie

seară de seară
se- ntoarce în vene
cavalcadă de frig

Doamne
cît viscol încape
într- o despărțire

Frison 5

azi nu sînt aici
am plecat pe urma
dinților de lapte

( era o vreme plină
cu soare de Acum)

știu
și- au încheiat misia
drumul nu se vede
din cauza fumului

nu știți
la ultimul consult
pe retină mi- au descoperit
bărcuțe de hîrtie

plutind spre
nicăieri

Frison 6

viața și moartea
se- mbrățișează sub arcadă
o singură dată

- trebuie să- ți urmezi drumul
care nu se va sfîrși cu mine
mi- a spus tata

ne vom întîlni
în ceruri mai curate

și- n ochii lui
creșteau coline
pămînturi noi

( geografia veșniciei)

prin oscioarele subțiri
un cocoș cînta
Agonia