MECANICA FRIGULUI

FRISON 20

încă nu sînt pierdută

sîngele- mi curăță trupul
în onoarea coroanei de spini

mai aud frunze- n creștere

încă mă înduioșează
credința porumbeilor
acoperind catedrala cu fulgi

pînă la primul dangăt
de clopot

FRISON 21

bunicul pleca dimineața
într- o căruță
trasă de doi cai

noaptea adormea
pe salteaua de paie
în lanuri foșnitoare

într- o zi s- a îmbogățit

l- am văzut dormind
într- un pat
sculptat
acoperit cu dantele

mai tîrziu
am înțeles

FRISON 22

bolnavă de dor
îngenunchiez sub ninsoare

( te- am așteptat
pașii tăi
ar fi binecuvîntat)

pulsația albă
întețește nevoia
și umplu curtea
cu oameni de zăpadă

ne îmbrățișăm
ne îngerim

ninge