DRUMUL DE UNDE

UNDA 7

                     pentru Ani Begov

în faţa marmurei
rezist

pe pantofii mei
scrie o furnică
din autofagie

- eu sînt

am trecut dincolo
de urme!

mai cauți ciuperci?

mai cînți
coarne bourești?

ai îmbătrînit puțin!

azi va ploua


UNDA 8

în biserică
intonează psalmi

superioritatea
se- nalță spre cupolă
pocnește

sînt un nucleu
plin de sperjur
care strigă:

- Nu mă goni
stau la ușa Ta
recit poezii

și

gura mi- e plină
de lacrimi!


UNDA 9

jucam
Nu te supăra, frate!
la flacăra lumînării

într- o vară
am îngropat o broscuță
în spatele fîntînii

am rîs

cîtă minte aveam atunci
habar n- am

băteam în cuie
o copilărie

DRUMUL DE UNDE

UNDA 4

atunci cînd
în scoarța sufletului
se cutremurau
plăci de frică
Te- am chemat

ai spus

-toate- s ale tale
ai șapte simțuri
pe scara destinului

fii floarea de mac
aplecată
pe șina de tren

dă foc


UNDA 5

cît de curajos
lansați corăbii
de hîrtie
în vreme ce lumea
a convenit

1+1= 2

faceți scrum
toți algoritmii

într- adevăr

focul închipuirii
nevăzutul

poate


UNDA 6

locuim împreună
vedem umbrele

fluturi uriași
fideli axei noastre

cînd primul
va muri

unul din noi
va fi departe

DRUMUL DE UNDE
UNDA 1

                  pentru Lucian Suciu

după ce
s- a pierdut
căuta
inimi de haiku
în toate diminețile

ca un clopot
tulburat de sunet
regurgita foneme

cîndva
a avut fericiri

acum
nu mai contemplă
la geam

UNDA 2

brațele pline
de trosnituri
îmbrățișează pilonul
catedralei

- Ce fel de om sînt?

coloana
reverberează
de unde

- Ce știe omul
decît să clatine?

Așteaptă infinitivul!

ia- ți palmele
de pe nisip

UNDA 3

cel pe care
nu l- am împărțit
cu toate gesturile
între cei fără nume
a izbit

de- atunci

pe plaja trecutului
mareea de amintiri
despică prezentul

zîmbind fericit
spun tuturor
Bună ziua

răspund
că- i bine

ALBASTRU - poeme phelyx

Tata, într- un brad-
în pădurea subterană...

*

Vechea livadă- n vis;
frunze de fum, în zori...

*

Între mine și lume-
un zid mișcător...

*

Floarea de mac, în vînt-
singurătatea de om...

*

Anii de liceu-
patru vapoare albastre...

*

Un păianjen, în vînt-
țese irisul...

*

La vama cerului, totul-
pentru haina albă...

*

Depresia; intru în somn-
într- o mlaștină...

*

Un căluț de lemn;
podul vibrînd ecouri...

*

Sînt cea pe care n- o înțeleg;
luptăm, corp la corp...

*

Vino, Doamne, să- mi vezi mama;
gestul ei, tot mai lent...

*

Dorurile mele-
năvoade de iederă...

*

Psihoză de aprilie-
lună de liliac...

*

Față- n față, la un ceai;
înghițim lumea...

*

Mă văd în clepsidră-
un fir de nisip, atît...

*

Inima în formă de rug-
mistuind viața...

*

Atîta stridență-
vreau liniștea unui ou...

*

Pe sfera catedralei-
mila ucide șerpi...

*

Biserică de lemn;
lumina- i pune miere...

*

Pe verigheta veche-
tremurul miresei...

*

Prima iubire;
polenul roșu, curgător...

*

În vis, tinerețea;
silueta unui plop...

*

Turnul cu renunțări-
apasă biserica...

*

Timpul curge pe oameni-
la fel ca pe cîini...

*

Pașii mei, printre oameni-
ocolind șarpele...

Ura este un drum sigur spre iad.
Cel mai accesibil.
Pentru că Răul este invaziv.
Nu este banal. Răul este spectaculos. Ca o tornadă.
Nu este omul firesc, care- și cumpără pîine. E prea simplu.

ALBASTRU- poeme phelyx

Sonată pentru gînduri;
andreaua bunicii...

*

Casă în ruină;
rai, țesut de păianjeni...

*

Prima zi de școală-
o floare de mușețel...

*

Vîntul toamnei, în parc;
pe crengi, rîsul copiilor...

*

Închid ușa, ochii-
pornesc adînc, în mine...

*

Vreau să fiu un cîntec;
poate- ți ating buzele...

*

Trecutul din viața mea-
o dungă pe asfalt...

*

Vreau să fiu litera O;
din cuvîntul dor...

*

În aburii de ceai verde-
te văd mai tînăr...

*

Scriu ceva despre cer;
o pasăre intră- n verb...

*

Pe rochia mamei-
trandafiri roșii, prea roșii...

*

Dumnezeu privește în jos-
cerul cu oameni...

*

Sînt ceva-
dincolo de piele, Infinitul...

*

Un păianjen, în colț;
visează nemurirea...

*

Pe ochelarii bunicii-
luciul bibliei...

*

Inima, monotonă-
dar, cîte vuiete...

*

Mîncarea pe masă-
în aburi, forma crucii...

*

O vîslă ruptă, pe apă-
cîndva, un copac...

*

Pe îngerul din bronz-
praful pare de argint...

*

Miros de brad;
o mie de sănii- sinapse...

*

Un fir de pai-
în cumpăna lui, consistența...

*

Început de școală-
la desen, cocorii verzi...

*

Libelulă pe rîu-
eschivă cu trecerea...

*

Sărmanul copil;
zăpada- vată de zahăr...

*

Nu știți ce sînt eu?
o integrală de lut...

ALBASTRU - poeme phelyx


Sigură sînt de- un moment;
Waterloo- ul vieții...

*

Simțiri, prea multe;
cuvintele, cîteva...

*

Tabără de vară;
norii scriu o poveste...

*

Istoria unui om;
un joc, de numere...

*

M- am născut vara-
o frunză vorbitoare...

*

Păcatele mele;
jumătate- s ale lumii...

*

Marile imperii-
vedenie, din pietre...

*

Fără calendar-
timpul are forma lui 3...

*

Topit de un gest-
sufletul inundă ochii...

*

Îmi memorez zilele-
flăcări, într- un rug...

*

Casa- n care am crescut;
catedrală de stuf...

*

Doar o literă-
hîrtia are un sens...

*

Bunica, lîngă mine-
un soldat cuminte...

*

Ninsoare de plopi-
madrigal de primăvară...

*

În apa oglinzii-
istoric al trecerii...

*

În jurul lui optzeci de ani-
drum alunecos...

*

Fără auz, un copil-
se miră, cu melcul...

*

Templu pentru iarnă-
cămara de lemne...

*

În ochii verzi, multă umbră-
mama- n eclipsă...

*

Pasăre- nspre pămînt;
să se obișnuiască...

*

Unde e iubire-
aur roșu, rugina- i...

*

Podurile vieții-
uneori, doar frînghie...

*

Arcada tinereții-
plină- i de păianjeni...

*

Cicatricea vinei-
îmblînzește păcatul...

*

Lecție de înot;
copilul, stă pe soare...

*

Un cuc, pe- o creangă;
elegie de vară...

*

Pe zăpada- nghețată;
frunzele din vară...

*

Am ales nouă luni-
să prefac neantul, om...

*

Trecerea unei bărci-
cicatrice pe apă...

*

Sînt un om comun-
simt polenul, pe limbă...

*

Apă incendiată-
răsărit de soare...

*

Ziua nașterii, vara-
arșița jurnalului...

*

Umbra trasă de picior-
afirmînd lumina...

*

Curtea plină de greieri;
copilu- i caută...

*

Cu o mînă de litere;
un puzzle- poem...

*

Nopți de insomnie;
vîntul, și- acela, din Nord...

*

Din ziua nașterii-
tot mai străini, în lume...

*

Din contur de cărbune-
o stea, pe asfalt...

*

Mă închid în poezie-
lacăt de fum...

*

Am cîțiva dușmani;
în iarbă, ei văd doar umbra...

*

Neatinsă; mai bine,
cană la fîntînă...

*

Singură- n cameră;
ceasul zgîrie zidul...

*

Cu fața la perete-
spre ușa secretă...

*

În inima mea-
litera Alpha, pulsează...

*

Am fost copil bogat-
pietre, îngropate-n nisip...

*

Pe un om de zăpadă-
se prelinge cerul...

*

Caut un simbol-
ajung la ochii de copil...

*

Desenez fericirea-
un fulg de zăpadă...

*

Pașii tot mai grei, și rari-
destinul, tot mai plin...

*

Nimic nu e veșnic;
și- acest poem are punct.

*

Greierii poeți-
metaforizează noaptea...

ALBASTRU - poeme phelyx

Puțin parfum, în urmă;
și- acela- n sens invers...

*

O pasăre- n iarbă-
ciugulind lumină...

*

Singurătate;
o lume- ntreagă, în nuc...

*

Sub coaja pîinii-
constelația grîului...

*

Frunzele din ceainic-
o ultimă căldură...

*

Prohod de greieri-
noaptea, rezemată de gard...

*

În mine, autostrăzi-
sîngele visului...

*

Copacul, plin de vară;
îi pun și eu, un gînd...

*

Forma feței tale-
conturul unui vis...

*

Doar vreo două rînduri-
crucea, rezumînd viața...

*

Cînd chin, cînd zbor-
zile, și zile, felurite...

*

Liniște de peșteră;
o piatră cioplită...

*

Pulsul unui copac-
neauzitul de lemn...

*

Îmi duc zilele-
precum lemnele, pentru foc...

*

Cerșetorul, recitînd-
dintr- un poet mare...

*

Cu o floare din rai-
bunica, trece prin vis...

*

Cum să mă apăr?
scrisul, un azil fără chei...

ALBASTRU - poeme phelyx

Caii bunicului, în vis-
coame de aur...

*

Frunze de toamnă;
puțin fard arămiu, la ochi...

*

Pe floarea de crin-
un fluture, amețit...

*

După ploaie, ochii-
apa din curcubeu...

*

În apa din oglindă-
nisipul, înrămat...

*

Vaza cu flori de cîmp-
camera mirosind, a vînt...

*

Menta peste ceainic-
ultima adiere...

*

Primul sărut-
un fior de argint, pe veci...

*

Printre frunze, stelele-
fructe de lumină...

*

Intru în curtea bunicii;
pantofii- n mașină...

*

Casa copilăriei-
voal metafizic...

*

Seară de iarnă;
poem plin de ninsoare...

*

Pasărea Phoenix-
clepsidră, între doi poli...

*

Lîngă stîncă, o floare-
plină de singurătate...

*

Presimțind Nirvana-
părul mamei, albește...

*

Un fluture- n palmă,
de- ar avea aripi de plumb...

*

Tata, îngenunchiat-
la doi metri, sub iarbă...

*

O pagină de carte-
foșnet de aripă...

ALBASTRU- poeme phelyx

Braille- ul vîntului-
frunzele foşnind, ceva...

*

Fantome de păpuși-
eu, copil, o clipă...

*

Sînt gura de aer-
strigînd golul, spre cer...

*

Cărunt, cu bastonul alb-
un om trece zebra...

*

Într- un ulcior, supremul-
pămînt, apă, foc...

*

Podoabă în păr-
ochii- mpletiți, ai bunicii...

*

Mamă, cu pruncul la sîn-
Pieta laptelui...

*

Îmi reflectez ziua;
cercuri- cercuri, pe apă...

*

După vorbele reci-
camera, numai ceață...

*

Un om flămînd, adoarme;
pe- un munte de pîine...

*

Cobor în hîrtie-
spirală de cuvinte...

*

M- am născut sub un munte-
abdomenul mamei...

*

Jaluzele din bambus-
răcoarea pădurii...

*

Pe haina de blană-
luciul unei păduri...

*

Mîna mea dreaptă-
silabisind nimicul...

*

În umbra lung- a serii-
febra întîlnirii...

*

Prietena stinsă-
transparență sub pămînt...

*

În ochii bunicii-
lumînări de veghe, ard...

ALBASTRU- poeme phelyx

Cocorii, plecînd-
canon, sinonim cu cerul...

*

Între pămînt și soare-
omul, în echilibru...

*

Un om fără adăpost-
urmărește norii...

*

Silabe numărate-
zilele, și ele...

*

Cu tălpile goale-
uniune de nisip...

*

În așteptare-
secundarul, printr- o lavă...

*

În bibliotecă;
cu brațele întinse, cărți...

*

Livada înflorită;
se- aude Dumnezeu...

*

Greierii de metal-
ticăind a înserare...

*

Peroanele gării-
cute de timp, tocite...

*

În șezlong, sub un laur-
mirosul Raiului...

*

Cuțitele ceasului-
feliind timpuire...

*

Somnul, peste noapte-
heleșteu de spumă...

*

Azi suport orice-
am ucis o cobră- n vis...

*

Palpabilă suferință-
o gheară de fier...

*

Spațiul dintre noi doi-
puncte gînditoare...

*

Rănită, plec înapoi-
spre douăzeci de ani...

*

Pasăre plîngînd în vis;
cred că- i tinerețea...

ALBASTRU- poeme phelyx

Trasă de sanie-
copilăria, trece...

*

Pe- o petală de crin-
un înger, odihnește...

*

Prin acul de cusut-
ața, și gîndurile...

*

La marginile hîrtiei-
lupta, și fuga...

*

Mama- ngălbenită-
ca foaia de naștere...

*

Prima zăpadă;
scriu ceva, cu pixul alb...

*

Ziduri de destin;
uși de aer, camuflate...

*

Florile din ierbar;
vara copilăriei...

*

Săpături pentru un gard;
cîteva jucării...

*

Macii înroșiți;
vara începe timid...

*

Puțin nisip, în sticlă;
peste fotografie...

*

Podoabe scumpe;
printre ele, primul dinte...

*

Cuburile mele-
cîte castele, în ladă...

*

Cerul și marea, pe- un fir;
cine, pe cine...

*

O floare ruptă-
parfumul agoniei...

*

Printre litere, cer-
păsări, flori, cîte- un om...

*

Mă strînge un gînd-
pe cer, luna mărește...