MECANICA FRIGULUI

FRISON 51

între alpha și omega
arhitectura iubirii
chipurile noastre
luminate

era vremea Atlantidei

nicio fisură

- nu se poate sfîrși
  nu se va nărui

cuvintele deveneau

focul creștea

neprevăzutul
vuia

FRISON 52

fereastra- i aurie
focul din soare

Luminează

pregătind un ceai
apa dă- n clocot

Agonizează

azi mă gîndesc

FRISON 53

nu suport frigul
amintește febra

tu- mi ceri
accepțiunea viscolului
eu iubesc
numai strălucitor

nu- mi întorc fața

pregătesc un foc

peste cenușa
vechiului
imperiu

FRISON 54

umbre acoperă
pe dinăuntru

între viață și moarte
orbitez
propria răscruce

sînt ființă înnaripată
peste bîlciul de vise

cîndva

păsări de aer
desenam

cu părul

FRISON 55

în după- amiaza
lungă
ca o speranță

mama

colorează cu rufe
biografia aerului

liniștea se așterne
pe sfoară