DRUMUL DE UNDE

Unda 32

de-o vreme
nu mai cresc
în pentagramă

așteptările se restrîng
în jurul gîtului
fular de postav

port în buzunar
rozariul slavei
ca pe-un pumn
de pastile

totul e om


Unda 33

ne-am întîlnit
pe-o stradă îngustă
cu pomi înfloriți

picau peste noi

mai tîrziu ai murit

tu trăiești
în toate primăverile

emoția
rămasă pe crengi
plesnește mugurii

ai rămas speriat

ai lacrimi


Unda 34

greu de uitat
lemnele copilăriei

focuri de tabără
în miezul nopții

din undele arderii
negritudinea arhaică
ustură ochii

spre dimineață

totul se restrînge
într-un bob
de piper


Unda 35

din globul mutilat
al iubirii
a crescut iarbă

năpădește terasa
în serile melancolice

concepe monștri
care sugrumă

porumbelul
privește în gol

glissando
de tăcere


Unda 36

pe întuneric
nu găsești

trebuie să simți

ce om
miroase-a piatră
ce piatră
miroase-a om

duhul Niobei

unde sălăsluiește