ALBASTRU - poeme phelyx

Trădarea din iubire;
cucută, cu miere...

*

Spaimele mele;
monștrii, ascunși în neuroni...

*

Singură, și- afară plouă;
ploaie de napalm...

*

Urma copilăriei-
pietricele albe...

*

Sub cămașa copilului-
muguri, de aripi...

*

O piatră albă, la cruce-
darul naturii...

*

Calc pămîntul;
în aura mea, comete...

*

Nu mai aștept nimic;
teama, de lupii umani...

*

Atîta frică;
nu- i viața, carantină...

*

Toamnă- în mintea mea,
trec stele, pe șenile...

*

Spun Tatăl nostru-
așteptînd nevinovăția...

*

Vorbind cu rațiune-
ascund greșelile...

*

Exilat într- o piatră;
sufletul, ticăie...

*

Vară; floarea- soarelui,
doldora de frică...

*

La mine- n curte, cîinele-
liber, ca vîntul...

*

Karma florilor de mac-
rug, pe dinăuntru...

*

Solitară, și timidă-
fac linii curbe...

*

Salcîmul ameţit de flori-
sau, ochii mei...