MECANICA FRIGULUI

FRISON 41

dacă am reușit
să contemplu zăpada
ultimelor ierni
e pentru că
s- a inventat roata

bicicleta m- a făcut
arlechin de soare

cînd tristețea clătina
orbitam
pe spițe de lumină

rămînea o dîră
șarpele din vechime

fior de blestem
pe linia întîi

a amăgirii

FRISON 42

nu mă cuprinde
Apă Neagră
a tristeții

pune- mă pe- o insulă
din geografia ta

un palmier
verde- fericit

îți voi aduce în dar
umbra mea
liniștită

FRISON 43

păsări sfărîmicioase
îngreunează podul
cu pulbere

apasă tavanul

dimineața începe
jocul de puzzle
conturează fereastra
podeaua prinde aripi

pe toți pereții
scrie

AER

FRISON 44

eclipsa gîndului
lucește

chipul surprins
zîmbește

m- am regăsit
pe moara de vînt
a unui copil

pentru o clipă

pacea corabiei
care se întoarce
acasă


FRISON 45

cîtă frumusețe
crestează primăvara

soarele crește
ca o pîine

cresc fluturi

încă te aștept
de partea cealaltă
a rîului de oameni

echidistanța e plină
de regulile pămîntului

pot trece
doare pe corzi

de vis

FRISON 46

forma de hîrtie
vrea

Vino
să- mi vezi mama

să- i asculți pulsul
ca fuga unui cal

să numeri clipe
pline de așchii

sub sînul palid
care odată
a hrănit

FRISON 47

în serile lungi
mintea mea țese

poduri colorate unesc
camera de visat
cu lumea întreagă

porumbei albi
umplu tavanul

orașul din vis
e plin de mame
care zîmbesc

și niciun colț
de iarnă

FRISON 47

prin lampa
ca un Black Hole
ochiul oftalmolog

-e bine
este soare

cîmpul s- a golit de săbii

pe cornee
un curcubeu
apă

ridică- te recreează
arhitectura
Luminii

FRISON 49

în iarbă
o pată albă
rest de pasăre

îmi zboară gîndul
la ultima trădare

aleg să privesc în sus

arborii- s uzi de ploaie
cîțiva stropi cad
convalescent

o rîndunică
într- un mic vîrtej

dispare

FRISON 50

ca o clepsidră
atîrn deasupra agendei
plină de cuvinte
ce vor

mi- am supraviețuit
cîndva

dimineața
cafeaua e neagră
de litere

tren de speranțe
prin sînge