MECANICA FRIGULUI

FRISON 34

între foame și pîine
am ales

oasele s- au calcifiat
au mărit deriva

pierderea s- a întîmplat
undeva printre oameni

ca un ritual
al sărăciei

au rămas mîinile
să umple golul

RESPIRAȚIE

ZBUCIUM

FRISON 35

mîngîiem
același fir de iarbă

ninsoare de flori
deschide cerul

aeru- i încărcat de șoapte

pe ramura solară
se- aude un cîntec

atît de aproape
nu mai vedem

ne îmbrățișăm
în saltul mortal
al iubirii

FRISON 36

inima bate un țărm

valuri mîngîie
movila de nisip
unde rîdeam
la doisprezece ani

pești în apă
păsări în slava cerului

Joacă

nu tribala durere

Liniște

FRISON 37

copilul meu

ești raza de soare
care face magie

și

orice perete învechit

reînvie

FRISON 38

duhul copilăriei
s- a desprins
ca primul sărut

încet
imaculat

se scuturau salcîmii
în locul unde
inima s- a făcut
furnal de sînge

sufletul
s- a despicat

FRISON 39

nimic nu răsufla
păsări se ciocneau în aer

curtea de odinioară
se făcu o carte
plină de licheni

- nu privi înapoi
striga copilăria
din beciul memoriei

toate au trecut
scrise
pe harta nisipului

FRISON 4O
traversez orașul
printre cei ca mine
grăbiți spre nicăieri

la colțuri de stradă
privesc golul
Nu ne vedem!

anemia urcă pe ziduri
mii de puncte negre

umbrele se întretaie

securi