DRUMUL DE UNDE

UNDA 13

mai rămîne
să nemurim

desenează un vid
fă- i baraj

Desparte

Izvorul alb
de
Izvorul negru

Dă apele înapoi

mai naște- te
odată


UNDA 14

azi
am renunțat
mă plimb prin parc

vîntul toamnei
umple arborii
un avion rănește norii

pe jos
frunze galbene
alunecă- n topire

geometria aleilor
amănunțește

destinul comun
urcă pe trunchiuri
furnici

ce tot coboară


UNDA 15

în merii
plantați de bunicul
zboară păsări

copilărie
copilărie

din casa de odinioară
a rămas o ruină

grădina înverzește
în fiecare primăvară

păsările
parcă- s venite
de pe alt tărîm