MECANICA FRIGULUI
FRISON 61

deodată devii
ceva cu pupile

vezi

din om se naște om
copacii nasc copaci
totul pare în acord
cu destinul

precum statuia
în ochii celui
care a privit
prin daltă

și- a sorbit
țipătul

FRISON 62

cocoșul cîntă
perna șoptește

bolovanul lui Sisif
lovește sub stern
nevoia înaltă
cît un munte

azi voi urca
pe altă potecă

poate întîlnesc
oameni

de sus

FRISON 63

simfonia și amnezia
dulce
amară

reflectă în ceai
ca- n lama coasei

două chipuri
nici vii
nici moarte

iubirea s- a înfipt
un cui
lung

scurt

FRISON 64

pe toate drumurile
Te caut

calea- i încîlcită
dezmembrează

elementele
din tabelul pămîntenilor
însingurează

pe toate căile
Te chem

sînt paiul!

Dezrădăcinează

Înnaripează

FRISON 65

era seară
zăpada se așeza
în genunchi

timpul se golea
de secunde
ca un călugăr

era într- o seară
cînd am sărutat
omul de zăpadă
pe gură

și- am izbucnit
în plîns