DRUMUL DE UNDE

Unda 49

toamnă

melcii-s plini de frică
nucul zgîrie curtea
cu frunze

( pare un tezaur
de papirusuri)

mama cu brațele
pline de analgezice
face grămezi

focul modelează
geneza veche

iarba nouă


Unda 50

iubesc aproapele
îl primesc

sorbim din cafea
respirăm

ne regăsim
unul în celălalt

asemănători
și-atît de diferiți

ca fulgii de zăpadă

din toate ninsorile
din toate veacurile


Unda 51

probabil mă înșel

creieru-i o lentilă
cu multe dioptrii

nu vă mirați
cînd greșesc

salvați-vă

sînteți prizonieri
în astigmatismul
propriei gîndiri

orbiți


Unda 52

între mine și voi
e un spațiu

dar ce spun eu

zile
ore

minute
secunde

disilerie
de Acum


Unda 53

sus cerul
ca o foaie grea

jos pămîntul
altă foaie

Ce este jos, e și sus?

în bucătărie
mama sparge nuci

e sigură pe ea

creează o simbioză
fără să știe


Unda 54

bat străzile
cu bătăi anxioase
de inimă

aud
sub pielea oamenilor
bubuitul poverii

fiecare-și duce
în spinare
manechinul

cu limbă
de moarte


Unda 55

am văzut
chipul omului
desfigurat de fulger

m-am ascuns

am scîncit
în cușca destinului

ca un cîine blînd
cu stăpîn nevricos

fără apă