MECANICA FRIGULUI
FRISON 66

urechea febrilă
aude- n lapte

clopote albe

foamea și iubirea
plînsul așezarea
cîntecul mamei
freamătul

sînul fierbinte
ca un aparat
de sudură

FRISON 67

zerouri colorate
de săpun
și
chipul meu
arc voltaic

zburau

Era vremea nemuririi

pe roata fîntînii
ceasul solar
însingura

FRISON 68

casa clădită- i
cuneiformă de vînt

EKG- ul luminii
conturează

galapagos al firescului
nu voi fi

astăzi voi iubi
așteaptă- mă

vin cu bicicleta
pe- o creangă
de bambus

FRISON 69

nomadă printre atomi
caut un logos
pentru drum

Fata Morgana
lucește ca peștii
de la începutul
erei noastre

cînd Cel Născut
pentru a deveni
veșmînt solar

a hrănit

FRISON 70

luna pe lac
plutește
pare un embrion
gata de naștere

niciodată n- am fost
atît de aproape

o pot scoate cu mîna

tăcere și neclintire

apa nu se rupe
a simțit omul

ființa lui
obscură