Viadeserta

aqua 20

cînd am început
să nu mai culeg
florile de crin
am grăbit fiorii

împrejurul inimii
o strînsoare
coarda abandonată
în plină stradă

acea seară
cînd ar fi trebuit
hotărît să număr
toți norii


aqua 21

curentul
m-a dus într-un loc
unde mureau oameni

durerea vertebrei
tăcea

să nu tulbure
liniștea comelor
părăsite

salonul morții
sărind ca un copil
fericit