aqua 8
cine ești
pășind rănit
pe inima naivă
ai traversat desculț
de refugii
pentru că visezi
lumi de efigii
în fond
de ce-ai crezut
mirosul de iasomie
că nu-i decît
o simplă minune
de iasomie
aqua 9
pe scala durerii
mama
o falie istorică
în memorie
un strop de Vezuviu
o lacrimă Atlantidă
ceva-i cutreieră
celălalt pămînt
din cînd în cînd
face cale-ntoarsă
dispare
aqua 10
invadînd irisul
fluidul dimineții
destramă visul
brusc mi-e sete
compatibilă
mării de regrete
așa mă trezesc
nicio apă
nicio realitate
de pe pămînt
nu mai stinge
aqua 11
am spus pictorului
să-mi facă portretul
- avem tot timpul
voi trăi 105 ani!
apoi a pierit
ca un cub de zahăr
în cafea
sau
ca un copac smuls
de viitură
lent sau abrupt
nu știu
m-am obișnuit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu