marți, 15 martie 2016

aqua 8

cine ești
pășind rănit
pe inima naivă

ai traversat desculț
de refugii
pentru că visezi
lumi de efigii

în fond

de ce-ai crezut
mirosul de iasomie
că nu-i decît
o simplă minune
de iasomie


aqua 9

pe scala durerii
mama
o falie istorică
în memorie

un strop de Vezuviu
o lacrimă Atlantidă
ceva-i cutreieră
celălalt pămînt

din cînd în cînd
face cale-ntoarsă

dispare


aqua 10

invadînd irisul
fluidul dimineții
destramă visul

brusc mi-e sete
compatibilă
mării de regrete

așa mă trezesc

nicio apă
nicio realitate
de pe pămînt

nu mai stinge


aqua 11

am spus pictorului
să-mi facă portretul

- avem tot timpul
  voi trăi 105 ani!

apoi a pierit

ca un cub de zahăr
în cafea
sau
ca un copac smuls
de viitură

lent sau abrupt
nu știu
m-am obișnuit

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu