aqua 30

nu mai vreau
simptomul iubirii

cînd am avut
a cronicizat

anticorpii înnebuniți
au explodat

sînt în bătaia lor
și acum
ținta schijelor

aqua 31

cînd ai spus
numele mic
apa din vene
a rupt barajul

sîngele recunoaște

se umflă
inundă curajul

înfundă la pătrat
cu paranoia roșie

mașina de tocat
din cap

aqua 32

acum plec

caii așteaptă
să alerge pe cîmp

iată cum mărește
un difuzor de iarbă
cerul chemînd

- nu mă întoarceți
din somn

a zis recurent
ochii închizînd

să se trezească
gînd

aqua 33

am intitulat
o neputință poemul
dictat din cortex

tu chiar crezi
Phantasia simplex?

- după ce-ai atins cerul
poți descrie misterul?

doar am aprins
în miezul fierbinte
vene sîngerînde

învins pe învins

aqua 34

Moartea antonimă
fără scăpare
sărută gura oamenilor
pînă la sufocare

postludiul ochilor
intră-n sinonimie

noapte de dragoste
pentru ea

pe vecie

aqua 35

Dumnezeu poate
Da sau Nu

- Te rog, Nu!

mai cad în ispite
nu știi cum

mai vino o dată
nu ca perla
nu cît lumina

vino din păcate
cu gene viciate

sînt multe de spus

nu-i atîta veșnicie
omul cîte-ar scrie

aqua 36

am ales
să vindec singură

norii de vară
priviți îndelung
au risipit anotimpul
inimă viscolită

nu mai îngheață

corbul din pîndă
s-a dus

gîștele lui Nils
au ajuns

aqua 37

niciunde
nu-i mai adevărat
ca-n simplitate

bunica a fost
atît de simplă
încît acum ar fi
închisă la nebuni

cînd frămînta aluat
aurul feței
picura filigranat

pîinea creștea