aqua 50

se arată
cîte-o dimineață
cafea aversă

o viitură
în simetrie danubius
atît de precisă
clepsydra fluidus
revarsă

urlător ermetic

niciodată niciodată
nu vor ști


aqua 51


pînă înfloresc teii
uit că-i primăvară
atît de ușor

Oh!
om al vremurilor
îngenunchind în fugă

calc harta prezentului
pe inimă

foamea oarbă
mă duce de mînă

Mimă


aqua 52

bătrînul poet
eliberează orașul
de orice rutină

privește senin
în miezul zilei

el știe acum
să separe umbra
de lumină

tînărul poet
trece tot mai alb

în portret


aqua 53

mortul meu iubit
vine-n fiecare seară

orb mut surd
umple celula goală

înlocuiește
cu propria lipsă
nevoia de pace

cum odată
orfanii de război
căutau grenade

să se joace