Viadeserta

aqua 38

numai curenți
rareori pot

lacrima neplînsă
plăsmuiește piatră

o prefac pîine

nu cunosc limba
lumii de piatră

pe creanga poeziei
tremur de vînt
dar
în limba nepietrei
voi muri cuvînt

aqua 39

puteți descifra
orice parte
pînă la un punct

în fapt o buclă
dezertoare de timp

răsucește nostalgic
într-un șotron
talpa lumină

unde săream
cu sandale mici

pe luna plină

aqua 40

obișnuiesc greu
să mă dezobișnuiesc

- vreau să cresc repede!

gîndeam la vîrsta
marilor încercări
de inimă mică

am învățat încet
să recunosc

n-am fost preludiul
florii de mac

bobița mîngîiată
din sac

aqua 41

ce simplu

ai spus Iartă-mă
chiar cînd rupeam
pîinea în două
ca-n tot trecutul

mașini de pîine
înghițite cu noduri
pe raza amintirii
au dat înapoi

și-a fost ziua
de doi

aqua 42

pe malul rîului
am corespondent

în același ritm
curgem decadent

mă asemăn
cu apa curgătoare

eu neștiutoare
cum este

ea trecătoare
cum sînt

aqua 43

nu umbla
ca o tîrfă învechită
pe întuneric

Singurătate
vino cu demnitate

te aștept cu cireșe
lumînări parfumate
jaluzele ridicate

vino pe lumină

să-ți văd cearcănele