aqua 12

un tunet prea jos
un alb prea alb

nu știu
privirea rănită
să o descriu

ceva indescifrabil
ca șirul atomic
din țipătul fazanului
arde

și-i scrum
și gene

aqua 13

poate undeva
am un punct
de vedere

într-un ochi de apă
sau
ochiul unei flori

nu știu de ce
cred că există
Semnul Tabor

unde cuiele
totuși dor

aqua 14

un minut
poate fi infinit
dacă nu-i împărțit

pînă și Isus
în el s-a rătăcit

acel minut
de singurătate
pîndește

veninul viperei
aurește

aqua 15

dacă ai spune
falia sentimentelor
s-ar mișca

nerostirea ta
ocupă un cadru
unde stau
în așteptare

seismul nu vine

nu voi elibera
niciodată
pe nimeni