aqua 4

față-n față
cu apa lui Heraclit
știu că-i veșnic
doar ce trece

ca sunetele perene
din clapele pianului
împrăștiate duios

să legene nașterea
lui Christos


aqua 5

cu capul în mîini
privim golul

pe-aproape simt
atenția morții

- să-i separ
să-i învelesc
au răcit

ea nu clipește
el nu clipește
ochii vineți

nici măcar
nu le-a pus nimeni
ceva bănuți


aqua 6

Intră
de tot

- ce vezi, Domnica?

- văd că sînt
ceea ce ești

văd orizonturi albe
unele peste altele
urc din durere
într-un punct
de tăcere

Intru


aqua 7

pentru nimic
n-aș abandona
în afara incendiului

cînd năvălește suflul
spre Cevasăvină

nu știu cum
moartea ne pierde

poate-i un fluture altfel
cu aripi de laur

poate
are chiar sentiment