aqua 68

plouă din mine
curge gîndul

împunge hîrtia
nu întru totul

mereu ceva
ce nu vede
îngăduie-n carte
cealaltă parte

cînd va opri
aerul-apa

voi fi departe


aqua 69

trăiesc într-un oraș
de răcoare

prezentul degradează
arhitectura trecutului
ca-n pozele vechi
elegante și anoste

cînd bat clopotele
curg apă caldă

lacrimile porumbeilor
din curtea bisericii


aqua 70

de ce
nu sînt altceva

de ce
nu sînt altundeva

de ce
mă sprijin de hîrtie

un copil mare
cu turnurile visului
arhitrave


aqua 71

pietricica
stă sigilată
în propoziție

n-o amestec
în tipar

îmbrățișarea
n-a fost

îmbrățișarea
a curs în litiaza
esenței de miez

unde am iubit
siamez