Viadeserta

aqua 44

oglindite-n lac
sălciile conturează
acalmia indescifrabilă
plămădită de Tine

- non nobis, Domine?

ce fel de schițe
ne înconjoară
neputința

pînă unde
să tăcem umbra


aqua 45

un meteorit viu
ai trecut

- toate se degradează

ai prevăzut ora 8
în integrala iubirii
tinzînd spre infinit

la vremea aceea

pluteam gemeni
deasupra teatrului
de măști abandonate

inspirînd totul
expirînd ceva


aqua 46

Tandrețe

aprind lampioane
ușa-i deschisă

nu-s rece
am o sută de grade
toate-n inimă

Tandrețe

- lăsați-mă să intru

la alte porți
te rogi


aqua 47

floare roșie
nu prinde rădăcini
în oamenii asanați

stai sub stern
ritmată răbdătoare

poate într-o zi
cuvintele unui frate
vor împuternici

cetate


aqua 48

- unde sîntem
ai strigat

și-am văzut o ușă
larg deschisă
în întrebare

un pămînt erodat
și-un cer devastat
plutind eroare

păsări nezburate
țipau în viitor
sunete sparte

numele noastre
deșarte


aqua 49

aici

mută ca melcul
las o dîră

o urmă
cît un pantofior
amprentează

în ultimul rînd
umbra mîinii
pe coală

cochilie
goală