aqua 62

cum să nu
cînd pereții încinși
topeau coșmar
pe vremea căderii
dinților de lapte

într-o dimineață
am răcorit

omul de zăpadă
s-a topit

baltă de ger

atunci am plîns
în caier


aqua 63

Tandrețe nu veni

poate nu ești
imaginea

Tandrețe nu știi

lasă-mă sclavul
genelor visului

gîndul tenor
cocor


aqua 64

lemnul pădurii
sculptat artistic
gata de corabie

și

cît vînt
cît soare
cîtă zăpadă
adunate-n tangaj
împrejurul slavei

cîtă impresie
de linie dreaptă
urma


aqua 65

în urma avionului
efervescența memoriei
trasează simetria

kilometri de urmă
stinși ca lumînarea

scîntei amintiri
mocnite
niciodată reci

fumegînd tăcere
dintr-o altă
lume