mîna ta prin păr
răscolește stelele
umplu marea de foc
(la țărm zeițele
strîng valuri arse)
am dat ceasul înapoi
spre douăzeci de ani
sînt propriul meu
conchistador
ești în mareea albastră
simplifici iluzii
ochii mei te cheamă
un cîntec plin de febră
pînă vii
îngrop serile sub fereastră
ideograme
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu