lava este albastră
inundă hîrtia
sapă adînc în memorie
prin toate șanțurile copilăriei
acoperă casa-n care am crescut
( tata mă creștea deodată
cu mîinile-atingeam tavanul)
inundă adolescența
iubiri în aluviune
rochia de mireasă trasă
în amontele nopții
lichidul amniotic rupt
țipătul nou-născutului
ca un avertisment de luptă
literele sînt fierbinți
cînd sufletul scrie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu