încep să-nțeleg
mai bine nici o lume
decît una fără vise
destinul curge
printre cosmogonii
prăbușite în iarbă
(calc locuri cu ierburi
pline de rouă și zîne)
îmi risipesc pașii
prin pădurea de basme
cai visînd în picioare
aproape de glezne
presimt zmeii
miezul nopții
nu va pune capăt la nimic
între poveste și adevîr
armate de îngeri
înmuguresc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu