cu gura plină de pămînt
trec prin vama orașului
oameni săbii și tot felul
de lucruri alcătuite
știți că plînsul adevărat
nu se va vedea niciodată
moartea-mi fluieră-n oase
un cîntec despre aceia
care trec fericiți lumea
cu o pîine sub braț
fără să se-ntrebe
de ce steaua lor
e departe
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu