https://youtu.be/W8aDX6pEtmw

Îndeajuns
Să privești apa
A spus călugărul

Și s-a dus

Bastonul lui
Lega iarba

De la un nod
La altul
Creștea un pod
Cît înaltul

Atingea barba

Privește Piatra
Se vrea admirată

Cheltuiește puțin din ea
Va intra în viața ta

O secundă
Pe-o cărare

Cît s-o calci
Cît să te întîrzie

Dintr-o mare eroare

ORA LACTEE



Moto:

Un tigru sare
peste o pădure
oarecare

                       (Felix, 12 ani)



Minutul 60

Calcă pragul drept
înnăbușind furnica-
viața, în zigzag.

*

Pîinea cît luna
în visul celui flămînd-
luna, cît visul...

*

Anticipînd praf,
păpădia din azil-
reflectă fețe.


Minutul 59

Fluture de-o zi;
pînă piere cu totul
rupe aerul.

*

Nevăzătorul
ocolește formele-
văzînd Nimicul.

*

În succesiune
bastonașe- bastoane;
avînt spre sprijin.


Minutul 58



Micimea ierbii-
cîntecul greierilor
o crește artă.

*

Ploaie de toamnă-
copilul strîns în brațe
crește cadența.

*

Sîntem despărțiți;
ore de suspensie
prea multe-n ceas...


Minutul 57



Ce-ar putea gîndi
toate aceste culori-
goale de forme...

*

Cu primul creion
copilul exersează;
stele- zerouri...

*

Nemișcată-n raft
farfurioara veche;
golul, de lapte...


Minutul 56


Umezi și uscați
ochelarii pentru scris-
vor crăpa stele.

*

Pe masa verde
cerul într-o oglindă;
luna fecioarei...

*

De cînd ai plecat
mijlocul meu vuiește-
sunet de scorburi...


Minutul 55


Raftul de toamnă
răsfoind ceru-n file;
stolul migrator.

*

Stăm la o cafea-
pe insula doi pe doi
poate să plouă...

*

Vară pe ducă;
paranoia-n indigo
incurabilă.


Minutul 54


Iarba, naiva,
cum crește drept și verde-
pulbere de vînt...

*

Carte de basme-
dorul copilăriei
umezind file...

*

De unde vin eu?
din golul scoicii sparte
de-un val despicător.


Minutul 53


Groapă de gunoi;
cioburile oglinzii
atrag soarele.

*

Linia dreaptă
trece prin curtea lumii-
și urcă la cer...

*

Cafea în clocot-
aroma plantației
dezleagă duhul.


Minutul 52


Urme de pîine
pe spinarea pisicii;
bătrînul stăpîn...

*

La despărțire
gust de valeriană-
sărutul mamei.

*

Cine să fie?
acest catarg ce-mi duce
mareea spre cer...


Minutul 51


Linia străzii
în amorțeala verii-
un melc animă.

*

Ce ai ucis ieri
mîine nu-ți va mai rosti;
nopţi, fără greieri...


*

Pictură-n muzeu;
neclintit de curent
semnul numelui.


Minutul 50


Mă grăbesc să scriu;
mîine, pasta albastră
poate fi un drum.

*

Răcoarea toamnei-
porumbeii rotunjesc
perle de febră.

*

Pe o valiză
în piața de vechituri-
un porumbel alb...


Minutul 49


Sfere de săpun-
în jocul copilului
suflul genezei.

*

Muntele de brazi;
prea slabe puterile
să ți-l pun în prag.

*

Scară de ani mulți;
geneză de păianjeni
în podul pustiu.



Minutul 48


Mugurii-n gloanțe;
războiul albinelor
poate să-nceapă.

*

Privind amurgul-
invazia culorii
topește iriși...

*

Tămîia-jertfă
dizolvă rana-n aripi;
zboară undeva...



Minutul 47


Fluture hoinar
în pelerinaj de-o zi;
foarfecă de viu.

*

Mergem, vom vedea!
scrie bătrînul poet
cu mîna-n tremur.

*

Doar o primă stea
și cerul devine drum-
Carele pornesc.


Minutul 46


Încercînd golul
creanga nucului vîntit-
gesticulează-n geam...

*

Păpădii în șanț
tapetează cu aur-
iarbă-n filigran...

*

Fluture oprit
pe borcanul de compot-
ascultă zboruri?


Minutul 45



Ninge întruna;
herghelii de căluți albi
la ora de desen.

*

M-aș numi așa:
un strop de cerneală
pe apa unui rîu.

*

Apa oglinzii
tulburînd ochii fetei-
adolescența...


Minutul 44



Rupt din rădăcini
copacul cade-n umbră;
cu tot soarele.

*

Ochii în clocot
eliberînd galaxii-
visul fecioarei.

*

Amîn pe mîine
să caut omul cel bun;
poate-l voi trăda...


Minutul 43



Veche de apret
rochia de mireasă-
jilăvește nunta.

*

Nu mai cer nimic-
tristețea icoanelor
au umplut golul.

*

Lanul de paie
în săgețile ploii-
joc de marocco.


Minutul 42

„

Ochii de șotron
fantoma mică-i sare;
cifre, în scîntei...

*

Nopți tot mai scurte;
ierburi de primăvară
scurtează crucea.

*

Plaja de nisip-
în doar doi metri pătrați
ne unim soarta...


Minutul 41



Scoici uscate;
apa din care-au ieșit
spală exodul.

*

Baltă de ploaie
în centrul orașului-
forma unui nor...

*

Decojind un măr-
pe lama cuțitului
șerpii memoriei...


Minutul 40



Feștilă vie-
din miezul înmulțitor
se desprind îngeri.

*

Frunza iederei
crește în gardul mamei;
urcă-n fața ei...

*

Ce dimineață!
pe tencuiala veche
dălți de lumină.


Minutul 39



Nu știu cine sînt;
poate, un înger din rai,
poate-s iadul lui...

*


Pietre de gînduri-
în moara sufletului
dureri gîlgîind.

*

Avîntul broaștei-
în apa bulversată
sclipiri de stele...


Minutul 38



În mîna mamei
trandafirul roșu-nchis;
arde în flăcări.

*

Înfiptă-n baston
puterea curge-n pămînt;
lent, ca un om mort.

*

Curtea pustie;
ierburile năpădesc
piticii de parc...


Minutul 37


După furtună
treptat iese soarele-
face lumea blîndă.

*

Groapă virgină;
focul verii usucă
floarea miresei.

*

Primăvara mea-
aer curbat de fluturi
pierdut în neguri...


Minutul 36



Iarba, cît gardul;
arteziana de greieri
inundă curtea.

*

După zeci de ani
revăd casa natală-
ghioc de glasuri...

*

O farfurie-
insulă-ndepărtată
în visul flămînd.


Minutul 35



Penumbra serii
învelește orașul-
cu un alt tărîm...

*

Digul plin de vînt-
nici urmă de azi-vară,
nici urmă de noi.

*

Totu-i pe limbă;
inima, creierul, eu
gura de viață...


Minutul 34



Casă-n ruină;
ușa de la intrare
crapă tăcerea.

*

Trasate-n palme
semnele destinului-
linii curbate...

*

Acea zi-apus;
polenul nărilor reci
va umple lumea.


Minutul 33



Visînd tandrețea
îmbrățișez o apă;
îmi curge-n brațe...

*

Sete și foame;
centrifuga din stomac
rotind zeroul...

*

Port în poșetă
cele două tăblițe-
obiecte și-un gol...


Minutul 32


Trupul nou-născut;
sîngele rupt de apă
separînd munții...

*

Zile de iarnă-
simplitatea zăpezii
mă încălzește.

*

Din părul murit
reverberează povești-
zăpezi și fluturi.


Minutul 31



Nu sînt acasă
în nopțile de vară;
adorm la greieri.

*

Haine tot mai gri-
în cutia de culori
mosoare de praf.

*

Oale și lemne;
asta-i urma bunicii
de-a valma-n șopron.



Minutul 30


Ultimul cuvînt
mai plutește-n cameră;
portretul bombat.

*

Nucul plin de vînt
vîjîind la fereastră-
oare va intra?

*

Capul de erou
căzut de pe statuie-
ochii, în iarbă.


Minutul 29



Sînt foarte simplă
mă puteți da pe-o frunză;
nu și duhul meu...

*

Bolnavă la pat-
în pătratul ferestrei
colțuri de lume.

*

Adăugînd veri
la numărul anilor-
vîrsta, spre iarnă.


Minutul 28



O rîndunică
pregătindu-și vara;
cuib de uscături...

*

Zi de arșiță;
goală de siluete
strada cade-n ea.

*

De Înviere-
un bătrîn își perie
sacoul prea larg.


Minutul 27



În punctul roșu
țigara arde un timp-
timp, în praștie...

*

Dorul de tine
parcă nu era destul-
zi de arșiță.

*

Bruscă aversă-
cîțiva trecători grăbiți
îi rupe ritmul.


Minutul 26


Seară de iarnă-
ierburile din vară
înfloresc ceaiul.

*

Văd în oglindă
un portret viu, nemișcat-
plutind pe-o apă...

*

Copil gîngurind;
cine-a vrut să audă
nu mai rostește...


Minutul 25


Tata în tablou;
între culori de pămînt
nu mișcă-n dreptunghi.

*

Sabie-n spasme
zburînd în munții roșii;
războinic rănit.

*

Îmi adun anii
ca pe niște jucării-
amestec culori...


Minutul 24


Captiv în mînă
fluturele mai zboară-
dă totul din rest.

*

Destinul sînt eu-
acest halou personal
numit vedere.

*

Rupt de pădure
sufletul copacului-
renaște-n focuri.


Minutul 23



În teatrul de azi
printre oameni și cabluri;
merg- mă împiedic...

*

Peste bulevard
șoseaua albastrului-
imitație.

*

Noapte senină-
osiile Carelor
lucesc oțelul.


Minutul 22


Sfîrșitul lui Mai-
în colțul rupt de umbră
mai curg cireșii.

*

Crengile de măr
înflorind ierburile-
descompunere...

*

Purtată în cord
zbaterea între valuri;
pește-n undiță.


Minutul 21


Cocoșul țipînd;
noaptea topește-n crater
visul de vulcan.

*

După secetă-
pe cîmpia uscată
baloturi de griji.

*

Deasupra, în zbor
viitorul strivirii;
rotește-n păsări.


Minutul 20



Urma trenului
aburind dintr-o cafea;
aromă de drum.

*

Schimbîndu-și locul
pe sîrmă, păsările-
par niște păpuși.

*

Pe ultimul drum
batista flutură-n vînt;
în sensul invers.


Minutul 19


Plutind pe mînă
aerul clipei de-acum;
mîine-i în alt loc...

*

Vinul din apă
care-a limpezit lumea;
încă în ferment.

*

Luptînd cu golul
păianjenu-n labirint;
se izolează.


Minutul 18


Chipul fecioarei;
cercul nevăzut arde
stele ascunse.

*

Geamul înghețat;
în desenul apelor
ideograme...

*

Oul luminos
despicînd noaptea-n două;
lună în tăiș...


Minutul 17


Dresatul tigru;
pădurea-i urlă-n sînge
circul de cercuri.

*

Vreo zece mere
numără mama în pom-
zile de boală...

*

Poză-nvechită;
rochia de mireasă
mai vrea să zboare.


Minutul 16


Îmbrac stacojiu-
și aceeași culoare
mă cheltuiește...

*

Hipnoza verde-
pădurea nesfîrșește
un iepure alb.

*

În liniile
din morgana trenului-
aer în ferment.


Minutul 15


Căzut în genunchi
păcatul îndreaptă tot-
puțin spre stînga.

*

Ochii în lacrimi
privind crucea în ceață-
contur mișcător...

*

Ora ce vine-
nu e cu totul sigur
că va fi în ceas.


Minutul 14


Zori în panică-
somnul copilului trist
scăpat din vise.

*

Cei fără vină
îmbătrînesc mai tîrziu-
jocul sinelui.

*

Trăgînd zăvorul-
tot orașul se mută
în podul casei.


Minutul 13


Vise de argint
îngropate-n istorii;
scrinul din muzeu...

*

Inelul de nuntă
pe degetul palid, larg-
mai radiază...

*

Trei zile-n triaj;
Moartea și Învierea
Unu din Unu...


Minutul 12


Desenez un crin;
semne necunoscute
adună polen...

*

Plecînd o viață
pe drumul spre cîmpie;
a dat totu-n grîu.

*

Schelă deșartă
mă ține pe picioare-
coloană, un timp...


Minutul 11


Agenda zilei-
nicio însemnare
c-aș putea muri.

*

În jurul cuștii
destinul desfășurat-
cîine-nfășurat..

*

Albul zăpezii-
în plan pămîntenesc
încheie visul.


Minutul 10


Atrase de foc
chipuri se-mbujorează;
lemnele roșesc.

*

Deschisă non-stop
poarta cimitirului;
orar de nume.

*

Dor usturător;
ceapa-n lamă de cuțit
ascunde gîndul.


Minutul 9


Luna absentă-
noaptea ascunde-n negru
viii și morții.

*

Lume-n cimitir;
se ridică pe vîrfuri
o bătrînică.

*

Albină moartă;
acul de apărare
miroase-a miere.


Minutul 8


Mocnitul serii-
un greiere deșiră
Calea Lactee...

*

Apus de soare;
pe tocuri cui, o umbră
colindă seara...

*

Niciun loc sigur-
în punctele busolei
nici măcar punctul...


Minutul 7


Focuri de toamnă-
în decorul luminos
miezuri de vară.

*

Cînd umblu în somn
nu mă observă nimeni-
Carul Mare-i mic.

*

O pată albă
înviorează seara-
fluture pe drum.


Minutul 6


Roșii căzute
în noroiul grădinii-
pete de sînge.

*

Acel mare vis
nu găsește cuvîntul;
refulează-n vînt.

*

Scara podului-
urmele bunicului,
șterse de urmași.


Minutul 5


Văzînd cu ochii
lumea se înmulțește-
spre oarba beznă.

*

Luna iunie;
hîrtia desenată
mustește verde.

*

Parc de alamă;
monedele verii curg
preţ de o toamnă.


Minutul 4


Tăcerea curții
și nimeni altcineva-
îmi caut umbra...

*

Alungată-n tot
lumina de peste zi;
azil de noapte.

*

Linia vieții-
un tranșeu suficient
să curgă sînge.


Minutul 3


Bruscă ninsoare-
pîinea cerșetorului
se-mbogățește.

*

Un bob de zahăr
în sihăstria mamei-
Basarabia...

*

În floarea vîrstei;
sîngele-n fotosinteză
s-ar dori verde...


Minutul 2


Nu mai fac minuni-
melcul nu mai zîmbește,
nu mai știu să-i cînt.

*

Pe chipul absent
fundalul gîndurilor-
cenușă caldă.

*

În jurul cuștii
cîinele-și urlă legea;
hrana și apa...


Minutul 1


În orfelinat-
harta de geografie
inundă clasa.

*

Pe-un tablou Takacs
aerul curge galben-
polenul lunii..

*

În așteptare-
chiștoace de țigară
mocnind foc nestins...


Clipa Zero




Nimic

Totul


Nimic




Secunda -1


La primul sărut-
timpul pulsează locuri
pline de stele.

*

Arunc pietre-n rîu;
impresie de acord
cu mîna-n curbă.

*

Curte pustie;
pocnetele nucilor
în poarta-nchisă...


Secunda -2


Trecute vise
descompuse-n oracol;
pagini palide.


*

Copilul orfan
mîngîind un pui de cîine-
negru ca doliul...

*

Nu este a mea
această umbră neagră;
n-am nicio soră.


Secunda -3


Singurătate-
o floare albă de mac
în macii roșii...

*

Să fie ceva
toată realitatea-
foc de tabără.

*

Desfăcînd nuca-
mîna îmbătrînită
se înverzește.


Secunda -4


Prime gîngureli-
ce formule secrete
știe copilul?

*

Mor oamenii, mor
la vremea muririi, mor-
cînd viața dă-n clocot.

*

În drum spre spital,
copilul culege maci;
leac pentru mama.


Secunda -5



Lucind spirale
urma broscuței în lac-
ca ale pietrei...

*

Unde-i acea zi?
ziua aceea scurtă-
Epoca de-o zi...

*

Rufe pe sîrmă-
în vreme ce se uscă
tot mai vesele...


Secunda -6


Focuri de frunze;
vara care a trecut
urcă la ceruri...


*

Oglinda din hol
îmbătrînește-n treceri;
veniri și plecări...

*

Să tăiem părul,
să-l aruncăm în iarbă-
să se învețe.


Secunda -7


Sarafanul drept;
silueta fecioarei
agită falduri.

*

Etaj rotitor
deasupra orașului-
stol de porumbei.

*

Pădure de brazi-
în spațiul nesădit
verde-n odihnă.


Secunda -8

*

Azil de bătrîni;
noaptea intră-n încăperi
pe nesimțite...


*

Tata s-a desprins
din morfină spre stele-
dîră de amar...


*

Au trecut toate
prin măduva spinării-
canal de pămînt.


Secunda -9


Tort aniversar;
lumînarea nouăzeci-
nouă și dreaptă.


*

Bătaie cu perne-
anii copilăriei
pufuri de nori albi...


Secunda -10

           a
              t
     o
             m
        i
            c
     pe-un joc

            t
            a
            c
            i
           d
            i
            r
       de  gît
       un  fel

  Domnica Pop
        Sînt

Bicicleta mea, cea de toate zilele :)

Cu scriitorul Petru M. Haș.

În teatrul de azi,
Printre oameni și cabluri;
Merg- mă împiedic...

Mor oamenii, mor
La vremea muririi, mor-
Cînd viața dă-n clocot.

La 49 de ani te simți mai stăpân pe labirint.

Sint foarte simplă,
Mă puteți da pe-o frunză;
Nu și duhul meu...

Linia dreaptă
Trece prin curtea lumii-
Și urcă la cer ...

Citesc în porumbei
Planarea haiku
Din primul impuls

Între minus și plus

Nu vor altceva
Să mențină
Decât
Prima terțina
De lumină

1. Sunt un simplu cuvânt care-și apără litera. 

Poezia este un om de zăpadă din care radiază fluturi.

Haiku:

Casă-n ruină;
ușa de la intrare
crapă tăcerea...

Ploaie de toamnă-
Copilul strîns în brațe
Crește cadența.

O, punte a punților!
Toată ești un leagăn
Bătut de vînt.

Nu am pagina de Facebook!

Viadeserta

aqua 76

fetița cîntătoare
cu ochi desfăcuți
în ciorapi de lînă
a pierdut

n-o pot controla

pe tocuri înalte
sare peste rînduri
în ritmuri rupte

tonuri tempora
grele acute


aqua 77

îți amintești

viscolul în ușă
insuflînd deschiderea

desimea frigului
contractînd vinovăția
în două colțuri

aveam focul aprins
mîinile-n cruce

ai ales
ai stins


aqua 78

niciodată
n-am fost diagnosticată

analizez singură
garda de literă

pe funia propozițiilor
mi-e condiția

un punct rătăcit
căutînd necontenit
definiția


aqua 79

ce-i limpede
în vreodată

ce-i adevărat
în niciodată

eu nu știu
să culeg realitatea
florii de păpădie

și-atunci

ce-mi sînt mie
ochii răstignitului

Cauza cui
Efectul


aqua 80

aici poți
cu ochii închiși

dăruiește

dacă auzi stele
vom lăcrima

simt pulsația
în ochii tăi

puțin adevăr
cer din cer

Viadeserta

aqua 74

cu mine
cineva urcă muntele

nu se-arată

un fel de ghid
spre rădăcini

lumina de spini
punctează alveole
pe rucsacul
de piele


aqua 75

din zi în zi
sînt mai săracă

unii au rămas
nu și chipurile
dinainte

fețele lor curg
asemeni părului
spre vîrful tocit

izvorului
spre rîul sortit

Viadeserta

aqua 72

stai
pe umărul meu
cum ai sta pe tine

aceeași senzație
împărțită egal

stai ascultă
ce nu vom discerne

Mîna de nisip
care ne aseamănă
cerne


aqua 73

- acum fac injecția
  priviți  într-un punct
  gîndiți ceva frumos

a spus oftalmologul

era peste tot
în toate

- sînt aici
  singurul punct fix

alerga în lumină

aqua 68

plouă din mine
curge gîndul

împunge hîrtia
nu întru totul

mereu ceva
ce nu vede
îngăduie-n carte
cealaltă parte

cînd va opri
aerul-apa

voi fi departe


aqua 69

trăiesc într-un oraș
de răcoare

prezentul degradează
arhitectura trecutului
ca-n pozele vechi
elegante și anoste

cînd bat clopotele
curg apă caldă

lacrimile porumbeilor
din curtea bisericii


aqua 70

de ce
nu sînt altceva

de ce
nu sînt altundeva

de ce
mă sprijin de hîrtie

un copil mare
cu turnurile visului
arhitrave


aqua 71

pietricica
stă sigilată
în propoziție

n-o amestec
în tipar

îmbrățișarea
n-a fost

îmbrățișarea
a curs în litiaza
esenței de miez

unde am iubit
siamez

aqua 66

ai glasul cadou
din partea capului
veșnic îngîndurat

predică sau incantație
timbrul acoperă
esențialul încătușat

spui ceva
trecînd opus

ecouri de regrete
trec apus


aqua 67

fără coincidență
fără indiferență
la tot colțul
graba oamenilor

și

cum plutește
în tot orașul
visul cel mare
al teilor

aqua 62

cum să nu
cînd pereții încinși
topeau coșmar
pe vremea căderii
dinților de lapte

într-o dimineață
am răcorit

omul de zăpadă
s-a topit

baltă de ger

atunci am plîns
în caier


aqua 63

Tandrețe nu veni

poate nu ești
imaginea

Tandrețe nu știi

lasă-mă sclavul
genelor visului

gîndul tenor
cocor


aqua 64

lemnul pădurii
sculptat artistic
gata de corabie

și

cît vînt
cît soare
cîtă zăpadă
adunate-n tangaj
împrejurul slavei

cîtă impresie
de linie dreaptă
urma


aqua 65

în urma avionului
efervescența memoriei
trasează simetria

kilometri de urmă
stinși ca lumînarea

scîntei amintiri
mocnite
niciodată reci

fumegînd tăcere
dintr-o altă
lume

aqua 60

plîngi și uită
laptele pe foc
să ardă

am înțeles

copilăria ta
fără coroniță
a topit inerția

și totuși

uite o pasăre
face cuib
cu gust de salivă

nu ușor


aqua 61

alerg zbor
în iarba de Ararat
a visului

salteaua fixă
în memoria lemnului

Securizează

tărîmul plutitor
amintirile care dor

așa sînt cîteodată

fug în somn
să nu mor

aqua 54

la umbra copacului
stau anihilată

coroana reconstituie
Rosetta de piatră

semne necunoscute
linii ca-n palmă

puțin din ceva
de Undeva

spre Oare


aqua 55

seară-dimineață
noapte-lumină

nașterea
Oh! nașterea

au tăiat panglica
au spus

- să dăm nume
s-o lăsăm la apă

de una singură


aqua 56

primul bilețel
de dragoste
libelulă a zburat

numai așa
pot să-mi explic
sunetul ciudat

cînd într-o zi
după amar de ani
am vizitat


aqua 57

nu pot

dimineața
chipul Domnului
conturează

- aceasta să fii
nu te vor găsi!

nu amesteca-n vin
stropi de venin

rămîi picătura
rotundă la cină

virgină


aqua 58

trăim rutina
nu observăm

cel care vorbește
ploii în sus
repetă deposedat
jocul de șah

- regilor
unde mi-e calul?

- nu știm nebunule
îl vrem și noi!

gîndesc psihiatrii
iscodind tomografic
harta de ploi


aqua 59

stau confuză
sub castanul drept

privit prea mult
o creangă lungește
axa memoriei

cea principală
orientată spre răsărit

liană solară

aqua 50

se arată
cîte-o dimineață
cafea aversă

o viitură
în simetrie danubius
atît de precisă
clepsydra fluidus
revarsă

urlător ermetic

niciodată niciodată
nu vor ști


aqua 51


pînă înfloresc teii
uit că-i primăvară
atît de ușor

Oh!
om al vremurilor
îngenunchind în fugă

calc harta prezentului
pe inimă

foamea oarbă
mă duce de mînă

Mimă


aqua 52

bătrînul poet
eliberează orașul
de orice rutină

privește senin
în miezul zilei

el știe acum
să separe umbra
de lumină

tînărul poet
trece tot mai alb

în portret


aqua 53

mortul meu iubit
vine-n fiecare seară

orb mut surd
umple celula goală

înlocuiește
cu propria lipsă
nevoia de pace

cum odată
orfanii de război
căutau grenade

să se joace

Viadeserta

aqua 44

oglindite-n lac
sălciile conturează
acalmia indescifrabilă
plămădită de Tine

- non nobis, Domine?

ce fel de schițe
ne înconjoară
neputința

pînă unde
să tăcem umbra


aqua 45

un meteorit viu
ai trecut

- toate se degradează

ai prevăzut ora 8
în integrala iubirii
tinzînd spre infinit

la vremea aceea

pluteam gemeni
deasupra teatrului
de măști abandonate

inspirînd totul
expirînd ceva


aqua 46

Tandrețe

aprind lampioane
ușa-i deschisă

nu-s rece
am o sută de grade
toate-n inimă

Tandrețe

- lăsați-mă să intru

la alte porți
te rogi


aqua 47

floare roșie
nu prinde rădăcini
în oamenii asanați

stai sub stern
ritmată răbdătoare

poate într-o zi
cuvintele unui frate
vor împuternici

cetate


aqua 48

- unde sîntem
ai strigat

și-am văzut o ușă
larg deschisă
în întrebare

un pămînt erodat
și-un cer devastat
plutind eroare

păsări nezburate
țipau în viitor
sunete sparte

numele noastre
deșarte


aqua 49

aici

mută ca melcul
las o dîră

o urmă
cît un pantofior
amprentează

în ultimul rînd
umbra mîinii
pe coală

cochilie
goală

Viadeserta

aqua 38

numai curenți
rareori pot

lacrima neplînsă
plăsmuiește piatră

o prefac pîine

nu cunosc limba
lumii de piatră

pe creanga poeziei
tremur de vînt
dar
în limba nepietrei
voi muri cuvînt

aqua 39

puteți descifra
orice parte
pînă la un punct

în fapt o buclă
dezertoare de timp

răsucește nostalgic
într-un șotron
talpa lumină

unde săream
cu sandale mici

pe luna plină

aqua 40

obișnuiesc greu
să mă dezobișnuiesc

- vreau să cresc repede!

gîndeam la vîrsta
marilor încercări
de inimă mică

am învățat încet
să recunosc

n-am fost preludiul
florii de mac

bobița mîngîiată
din sac

aqua 41

ce simplu

ai spus Iartă-mă
chiar cînd rupeam
pîinea în două
ca-n tot trecutul

mașini de pîine
înghițite cu noduri
pe raza amintirii
au dat înapoi

și-a fost ziua
de doi

aqua 42

pe malul rîului
am corespondent

în același ritm
curgem decadent

mă asemăn
cu apa curgătoare

eu neștiutoare
cum este

ea trecătoare
cum sînt

aqua 43

nu umbla
ca o tîrfă învechită
pe întuneric

Singurătate
vino cu demnitate

te aștept cu cireșe
lumînări parfumate
jaluzele ridicate

vino pe lumină

să-ți văd cearcănele

aqua 30

nu mai vreau
simptomul iubirii

cînd am avut
a cronicizat

anticorpii înnebuniți
au explodat

sînt în bătaia lor
și acum
ținta schijelor

aqua 31

cînd ai spus
numele mic
apa din vene
a rupt barajul

sîngele recunoaște

se umflă
inundă curajul

înfundă la pătrat
cu paranoia roșie

mașina de tocat
din cap

aqua 32

acum plec

caii așteaptă
să alerge pe cîmp

iată cum mărește
un difuzor de iarbă
cerul chemînd

- nu mă întoarceți
din somn

a zis recurent
ochii închizînd

să se trezească
gînd

aqua 33

am intitulat
o neputință poemul
dictat din cortex

tu chiar crezi
Phantasia simplex?

- după ce-ai atins cerul
poți descrie misterul?

doar am aprins
în miezul fierbinte
vene sîngerînde

învins pe învins

aqua 34

Moartea antonimă
fără scăpare
sărută gura oamenilor
pînă la sufocare

postludiul ochilor
intră-n sinonimie

noapte de dragoste
pentru ea

pe vecie

aqua 35

Dumnezeu poate
Da sau Nu

- Te rog, Nu!

mai cad în ispite
nu știi cum

mai vino o dată
nu ca perla
nu cît lumina

vino din păcate
cu gene viciate

sînt multe de spus

nu-i atîta veșnicie
omul cîte-ar scrie

aqua 36

am ales
să vindec singură

norii de vară
priviți îndelung
au risipit anotimpul
inimă viscolită

nu mai îngheață

corbul din pîndă
s-a dus

gîștele lui Nils
au ajuns

aqua 37

niciunde
nu-i mai adevărat
ca-n simplitate

bunica a fost
atît de simplă
încît acum ar fi
închisă la nebuni

cînd frămînta aluat
aurul feței
picura filigranat

pîinea creștea

aqua 26

astăzi
va fi o zi

stau în grădină
nu gust niciun măr
ca Eva nechibzuită

toată seara
voi asculta
mersul lunii

aqua 27

fiindcă mă sperie
semnele Răului
nu visez

pun urechea-n pernă

adorm legănată
de versetele mării
și albe glasuri

copii încă nesiliți
să-l pronunțe corect
pe R

aqua 28

Dumnezeu a zis
în anul nouăsprezece

- să nu lăsăm singură
pe cumpăna lui mîine
încordarea aceasta
în semn de-ntrebare

să-i trimitem un om
cu apă vindecătoare

și

semnul oblic
a îndreptat exclamare

aqua 29

n-a fost întîmplător
că priveam
înapoi

ploaia de confetti
rîsul nostru
doar pentru noi

Ziua Unirii
copilăria reunind

n-au fost întîmplătoare

nu te-ai mai întors
nu te-ai mai întors

Viadeserta

aqua 22

acel tărîm
fără coaste
Lamentează

în miezul ascezei
primii oameni
Fraternizează

jumătăți de măr
visează capele

Romeo și Julieta
plîng pe catalige

basm de inele

aqua 23

port un porumbel
sub greu

sînt palidă
transparentă
pasărea tînjește

nu ignorați
murim ca păsările
omenește

măcar
aruncați cu
boabe de grîu

aqua 24

bunica
aprindea
o lumînare

eu învățam
din manuale
ea murmura
rugăciuni

un mal plutitor
înălța masa
în altă epocă

nemuritoare

aqua 25

mamă
noaptea asta
am avut un vis

era vremea
primelor frunze

secretul
se făcea exclamație
în brațele tale

n-am fost tăcerea
culorii de păpădie

nici puful

Viadeserta

aqua 20

cînd am început
să nu mai culeg
florile de crin
am grăbit fiorii

împrejurul inimii
o strînsoare
coarda abandonată
în plină stradă

acea seară
cînd ar fi trebuit
hotărît să număr
toți norii


aqua 21

curentul
m-a dus într-un loc
unde mureau oameni

durerea vertebrei
tăcea

să nu tulbure
liniștea comelor
părăsite

salonul morții
sărind ca un copil
fericit

Viadeserta

aqua 18

Isaac Newton
somnul tău
spală pămîntul

se face izvor
de Iordan

- dormi, Sir!
nu simți rotația
tot mai severă

dormi adînc
nimeni nu e treaz

sfîrșitul e aproape

aqua 19

acum știu

adult muritor
ascund șoapte
în palmele pătate

sub cupola înaltă
mă fac scundă

acum cred

vină peste vină
întoarce vîrsta
la vocea cristalină

cînd fără teamă
rosteam senină

aqua 16

cînd am să vin
nu aștepți

vreau să caut
pe urma cîntecului
în iarba copilăriei
căsuța greierului

pînă atunci

rămîi aburul
foarte aproape

ziua aceea
cînd ai rămas
între pleoape

aqua 17

sigură pe bicicletă
trec strada

port în poșetă
cartea de identitate

duhul trecerii
lucește

un stol de porumbei
rotește

gleznele roțile
intră-n vîrtejul
umbrei

din poimîine

aqua 12

un tunet prea jos
un alb prea alb

nu știu
privirea rănită
să o descriu

ceva indescifrabil
ca șirul atomic
din țipătul fazanului
arde

și-i scrum
și gene

aqua 13

poate undeva
am un punct
de vedere

într-un ochi de apă
sau
ochiul unei flori

nu știu de ce
cred că există
Semnul Tabor

unde cuiele
totuși dor

aqua 14

un minut
poate fi infinit
dacă nu-i împărțit

pînă și Isus
în el s-a rătăcit

acel minut
de singurătate
pîndește

veninul viperei
aurește

aqua 15

dacă ai spune
falia sentimentelor
s-ar mișca

nerostirea ta
ocupă un cadru
unde stau
în așteptare

seismul nu vine

nu voi elibera
niciodată
pe nimeni

aqua 8

cine ești
pășind rănit
pe inima naivă

ai traversat desculț
de refugii
pentru că visezi
lumi de efigii

în fond

de ce-ai crezut
mirosul de iasomie
că nu-i decît
o simplă minune
de iasomie


aqua 9

pe scala durerii
mama
o falie istorică
în memorie

un strop de Vezuviu
o lacrimă Atlantidă
ceva-i cutreieră
celălalt pămînt

din cînd în cînd
face cale-ntoarsă

dispare


aqua 10

invadînd irisul
fluidul dimineții
destramă visul

brusc mi-e sete
compatibilă
mării de regrete

așa mă trezesc

nicio apă
nicio realitate
de pe pămînt

nu mai stinge


aqua 11

am spus pictorului
să-mi facă portretul

- avem tot timpul
  voi trăi 105 ani!

apoi a pierit

ca un cub de zahăr
în cafea
sau
ca un copac smuls
de viitură

lent sau abrupt
nu știu
m-am obișnuit

aqua 4

față-n față
cu apa lui Heraclit
știu că-i veșnic
doar ce trece

ca sunetele perene
din clapele pianului
împrăștiate duios

să legene nașterea
lui Christos


aqua 5

cu capul în mîini
privim golul

pe-aproape simt
atenția morții

- să-i separ
să-i învelesc
au răcit

ea nu clipește
el nu clipește
ochii vineți

nici măcar
nu le-a pus nimeni
ceva bănuți


aqua 6

Intră
de tot

- ce vezi, Domnica?

- văd că sînt
ceea ce ești

văd orizonturi albe
unele peste altele
urc din durere
într-un punct
de tăcere

Intru


aqua 7

pentru nimic
n-aș abandona
în afara incendiului

cînd năvălește suflul
spre Cevasăvină

nu știu cum
moartea ne pierde

poate-i un fluture altfel
cu aripi de laur

poate
are chiar sentiment

aqua 1

nu știu
cum începe drumul

pășesc
spre unde mă-ndrept

uneori
văd zigzaguri

pot deveni
plută navă

pe un rîu urcător
spre mai mult

Lavă


aqua 2

sînt
propriul mesteacăn

fisuri unde viața
Intră
cu precizie chirurgicală
Amînă

știu de ce
într-o tandră pădure
visez
înconjurată
de oameni cuvinte


aqua 3

străbat orașul
intersectez

împreună o clipă
apoi singurătatea
propriului cerc

Rotundul de Sion
din miezul capului
reverberînd geneza

nu va opri niciodată
anamneza

aqua

compar totul
cu o lumînare
în mîna pelerinului

care tot încearcă
să ardă

Femeia este Istoria care se naște permanent.

Viadeserta (aqua 5)

cu capul în mîini
privim golul

pe-aproape simt
atenția morții

- să-i separ
  să-i învelesc
  au răcit

ea nu clipește
el nu clipește
ochii vineți

nici măcar
nu le-a pus nimeni
ceva bănuți

Viadeserta (aqua 4)

față-n față
cu apa lui Heraclit
știu că-i veșnic
doar ce trece

ca sunetele perene
din clapele pianului
împrăștiate duios

să legene nașterea
lui Christos

Viadeserta (aqua 3)

străbat orașul
intersectez

împreună o clipă
apoi singurătatea
propriului cerc

Rotundul de Sion
din miezul capului
reverberînd geneza

nu va opri niciodată
anamneza

Viadeserta (aqua 2)

sînt
propriul mesteacăn

fisuri unde viața
Intră
cu precizie chirurgicală
Amînă

știu de ce
într-o tandră pădure
visez
înconjurată
de oameni cuvinte

Viadeserta (aqua 1)

nu știu
cum începe drumul

pășesc
spre unde mă-ndrept

uneori
văd zigzaguri

pot deveni
plută navă

pe un rîu urcător
spre mai mult

Lavă