Podul de hîrtie

sînt clipe-n care cred
că moartea-i o broșă ruginită
într-un șal pufos

( frica are culoarea ruginii)

cînd umple gura
înalț piloni de întrebări
fug în lumina copilăriei
amețitoare de rouă

( e prea mult soare acolo)

atunci totul e rană
și-aștept să se deschidă

pașaportul păcatului
să abandoneze numele
la vama albastră

cît pentru un anotimp
glaciar