vineri, 7 februarie 2014

Podul de hîrtie


printre vechituri
păpușa neschimbată

i-am fost Dumnezeu
am născut-o zilnic

în inertia jocului
centimetrii sporeau
și-am început să observ
nemișcarea din jucării
florile scuturate-n nisip
resturile din farfuria cuiva
care privea în gol

( ce admirabil
măsura bunica orezul
bob cu bob)

în ochii păpușii
somnul tînjește
cu ultimul zîmbet
poticnit în suspin

da
am fost cîndva
o minune

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu