spira dimineții
înnobilează
mîinile încep aventura
( știați că prelungirea gîndului
ajunge la amprente)
unele sînt aproape duminică
altele desenează-n aer
sînt mîini care se joacă
sînt mîini care mîngîie
(mîngîierea este la fel de simplă
ca plutirea bărcuței de hîrtie)
mă dor mîinile
crispate de atingerea
oamenilor de gheață
ca-n iernile cînd eram copil
și făceam un mare om
de zăpadă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu