sâmbătă, 22 februarie 2014

Podul de hîrtie

din gîndurile mele
desprinde un copac
umbrește Himalaya
un dor de taină
mă osîndesc să-l urc
pînă la prima stea

(celebrează căderea)

cu fiecare suspin
pierd culoare din iris

nu-mi promite poduri orașe
vino să prindem în vis
liniștea din parfumul
florilor de tei

o mie și unu de fluturi
așteaptă să fie
eliberați

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu