în serile lungi de iarnă
număram merele de pe dulap
de la dreapta la stînga
de la stînga la dreapta
implorînd cerul
bunica rostea o rugăciune
singurul murmur
în torsul pisicii
merele plateau spre tavan
cuvintele se rostogoleau
în idealuri
* și nu ne duce pe noi în ispită*
s-a făcut un tren nesfîrșit
într-o gară enormă
spre veșnicie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu