lăcrimînd suspinînd
recit cuvinte nespuse
din seara cînd pe-ascuns
am ieșit din copilărie
(de cînd m-am depărtat
de ea
tot mai tare mă clatin)
era luna frunzelor căzătoare
cînd am trecut sub poarta
unde bunica-și odihnea
mîinile-n rozar
ascundeam cu palma
gura-n agonie
primul sărut
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu