Podul de hîrtie

cînd mă gîndești
încep să cînt

( o mantră iubirea)

vin norii
umbra crește

cînd ți-e dor
cîntecul plînge
orele se confundă

moara de lacrimi
macină macină
apa se face neagră
umple distanța

gondola e-n derivă
are un cap de lebădă
sinucigașă