inima omului
ca inima păsării
stolul reflectă
(un dar se vrea viața
însă corbii de ce există)
aripa nopții umbrește
feriga și floarea soarelui
îmbină cerul în punct fix
chiar dacă negrul
plăsmuiește noaptea
și cuvinte ghilotine
(nu v-am spus
merg des la tîrgul de vechituri
să caut vorbe bune)
odată și-odată
tot voi îmbina
focul din soare
cu apa din ceas
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu