Podul de hîrtie

în nopțile scurte de vară
deșertăciunea lunii
lutul luminează

(tiara divină-i împărțită
regește cu pămîntenii)

dimineața dă buzna
în camera fără ceas
spulberă magia visului

aș vrea
să fiu în linia vederii cuiva

într-o lumină orbitoare

un bec ars
un nonsens
un
o

Podul de hîrtie

cerul rostește egouri
neantul nu e gol

între mine și mîine
metafizica unui pod
îl trec în genunchi

(opera muritorului
scrisă cu genunchii)

se-ntîmplă
să nu-mi recunosc podurile
colonii pentru avioane
de hîrtie

cerul devine o dungă

eorile plîng
anotimpul naşte
miriapozi

Podul de hîrtie

visul
muțenia
avatarul

& stele căzătoare

somnul plutește
trestii
poteci șerpuite

ceasul obosit
golește timp

războiul ia sfîrșit
de ziua
gravitației universale

newton visează

Podul de hîrtie

stăm unul lîngă altul
privim rîul

tu povestești ceva
eu curg

sub o paradă de nori

păsări de foc
stîrnim

Podul de hîrtie

faptele oricum se petrec
dar există un gol

(nu se umple niciodată)

trec din dilemă
în dilemă
pe corzi întinse

(Moartea este singurul
unghi drept
într-o lume strîmbă)

totul este încordare
un joc pe-o iarbă
plină de goluri

fluxul sanguine arde
expandînd cearcăne

mă sprijin pe memorie
are un colț divin
în care tot timpul
răsare un soare

luminează alfabetul
celor 10 porunci

cînd țin în pumni
literele erorii
soarele
schimbă chimia

înnegrește

Podul de hîrtie

nimicul
dintr-o clipă de tăcere
are aerul
unei felii de pîine

și-al ceaiului uitat pe foc
clocotind

Podul de hîrtie

te va tulbura
povestea mea

Amăgirea este
piciorul meu drept
Dezamăgirea este
piciorul meu stîng

să primesc
Apa Viselor
voi veni desculță
cu mîinile goale

plutind

Podul de hîrtie

semnele zborului
transparente
printre lacrimi

(bice de fotoni)

o fotografie cu păsări
se vrea scoasă la aer
bifează cerul

duhul cutreieră
Marele Poem Albastru

semnele zborului
validează
aripi frînte

regret uneori
deslușind gînduri migratoare
din limba păsărilor

atunci aripile încolțesc
prin toți porii
scutură scheletul
de zgură

.Podul de hîrtie

atîtea dimineți
în care trebuie
să mă trezesc

atîtea zile
în care mă dau de pereți
să-mi rezolv problemele

în fond
sînt o femeie
care se-ascunde
sub farduri
să evite

Podul de hîrtie

tălpile au pătruns
în destinul meu

- Împacă-te cu țărîna
cu locul unde-ți va fi
bătut de vînt
numele

pășesc cu grijă de-atunci
mă reflectez în toate

( imaginea-i nedeslușită
de la un punct la altul)

băiatul în cîrje
care trece strada
îmi strică diminețile

mă întorc cu greutatea
florii soarelui
să mai văd răsăritul

Fata Morgana
iluzie nucleară
pe un cîmp de paie

zadarnic să ies
din Hiroshima zilnică

un fir de pai

să mai fie
și singur

Podul de hîrtie

cînd mă gîndești
încep să cînt

( o mantră iubirea)

vin norii
umbra crește

cînd ți-e dor
cîntecul plînge
orele se confundă

moara de lacrimi
macină macină
apa se face neagră
umple distanța

gondola e-n derivă
are un cap de lebădă
sinucigașă

Podul de hîrtie

rănită de oameni
mă ascund
într-un nostalgic ou

strigîndu-mi numele
dinaintea nașterii

tăcerea albă crește
seamănă cu mine
din ziua-n care
mi-am tăiat părul
pentru prima dată

răsuflă-n ochii mei
anulînd timpul

ca un tablou învechit
dintr-o casă memorială

zîmbește

Podul de hîrtie

te visez

o data pe zi
îmi deturnezi avionul
de hîrtie

dacă i-ai desface aripa
din stînga

ce-ai putea citi
n-ai cum ști

Podul de hîrtie

despletită
neîmblînzită
mă predau vîntului

tandrețea vindecă rănile
aerul
rana păsării

pe urma trecutului
ochii plini de speranță
așteaptă magul

gestul visului tulbură
între arhipelaguri
de așteptare

iubirea se umflă
strigă

Podul de hîrtie

inima omului
ca inima păsării
stolul reflectă

(un dar se vrea viața
însă corbii de ce există)

aripa nopții umbrește
feriga și floarea soarelui
îmbină cerul în punct fix

chiar dacă negrul
plăsmuiește noaptea
și cuvinte ghilotine

(nu v-am spus
merg des la tîrgul de vechituri
să caut vorbe bune)

odată și-odată
tot voi îmbina
focul din soare
cu apa din ceas

Podul de hîrtie

între noi vîntul
și marele lac de tăcere

(privirea spre tine
tăiată de un cocor întîrziat
mă neliniștește)

n-am vrut mult
doar să pun sacul su sare
la picioarele tale

într-o zi
vei călca în golul
care-mi poartă numele

din clepsidra spartă
regrete nerostite
vor trezi

Podul de hîrtie

am o dispută cu mine
inima se-ncăpățînează să aștepte
mîna deschide uși

cînd nu intră nimeni
încălzesc cafeaua
de mai multe ori

țin felia de pîine-n mînă
ca pe-un bilet de avion

( singura întîlnire certă)

într-o zi
voi traversa-n liniște
tandrețea orizontului

va rămîne-ntr-o carte
antologia cafelei
de dimineață

Podul de hîrtie

pendulez
între alb și negru
hologramă fără țintă

ziua și noaptea
se-nchid între ele
scrijelesc drumuri
în palma destinului
spre groapa neagră

din închisoarea
celor o mie de așteptări
doar cerul e speranță

și Doamne fă-te om
cu genunchii de piatră
visează zborul

imaginează Infernul
teme-te și tu

Podul de hîrtie

mîna ta prin păr
răscolește stele
umplu marea de foc

( la țărm zeițele
strîng valuri arse)

am dat ceasul înapoi
spre douăzeci de ani
sînt propriul meu
conchistador

ești în mareea albastră
simplifici iluzii

ochii mei te cheamă
un cîntec plin de febră

pînă vii
îngrop serile sub fereastră
ideograme

Podul de hîrtie

nu-mi trebuie comori
nici stelele de pe cer

vreau seara
cînd ne priveam
printr-o rază de lună

mi-ai scornit
o sută de nume

pînă la primul
sărut

Podul de hîrtie

alege o seară
incendiază geamantanul
din care rochia mea
a lipsit întotdeauna

vino să ne întîlnim
cuvintele șoapte
în gara cu rebuturi

intervalul de absență
se va frînge de dunga
paharului

împreună vom bea
apa neîncepută

Podul de hîrtie

mușcătura de viperă
pe mîna ta dreaptă
amintire din bazarul de vise

(prețul manierei
de-a mîngîia pe furiș
tabloul celebru)

dintr-o rană
orice poate începe

(eternul pleonasm
al dragostei)

un alt Turn Babel
un alt Mare Zid

poate mîine

Podul de hîrtie

încep să-nțeleg
mai bine nici o lume
decît una fără vise

destinul curge
printre cosmogonii
prăbușite în iarbă

calc locuri cu ierburi
pline de rouă și zîne

risipesc pașii
prin pădurea din basme

cai visînd în picioare
aproape de glezne
presimt zmeii

miezul nopții
nu pune capăt la nimic

între poveste și adevăr
armate de îngeri
înmuguresc

Podul de hîrtie

mă trezesc dimineața
pe roata Ta
Mare Olar

zilnic îmi dai o formă
să pot primi aerul
să pot rupe pîinea

astăzi
fă-mă piatră

zvîrle-mă-n slava cerului
să visez

Podul de hîrtie

umbrele noi
înfricoșează păsări

cisterne de alamă curg
peste arhitectura verde

(nu doresc nimic
să-mi reflecteze chipul)

captivă într-un deochi
nu aștept pe nimeni

nu mă căutați

astăzi spăl
pasărea cîntătoare
pe dinăuntru

Podul de hîrtie

senzația de timp pierdut
îmi presează gîtul

nu mai cresc lăstari
păianjenii mișună
eșecurile verii

( adîncul meu
este un amestec
aripi și vocale)

aș vrea să devin
o floarea-soarelui
uitată pe cîmp

sau golul unei trestii
umplut de vînt

Podul de hîrtie

printre ghicitori drumuri
trec o Nimeni de argilă

( nu aparțin niciunui munte)

ochii mei sînt gemeni
visează și plîng
la fel

de m-ar mai naște mama
aș vrea să fiu cîntecul
culegătoarei de melci

cu batista înfiptă
la marginea pădurii

dacă nu va fi acasă
la rugăciunea
de seară