FEMEIA DIN TREN (editura Coresi - eLiteratura, București) este un roman autobiografic al scriitoarei Domnica Pop, care ne invită într-o călătorie lungă și frumoasă de-a lungul celor trei etape ale vieții ei: copilărie, adolescență și maturitate .
Mijlocul de transport nu este ales la întâmplare,deoarece trenul circulă pe cele două șine paralele, reprezentând viața și destinul care merg împreună pe un traseu dinainte stabilit - "nimic nu este întâmplător" spune autoarea în repetate rânduri. Șinele paralele mai pot reprezenta dualitatea Om - Dumnezeu care ne însoțește de-a lungul întregii călătorii.
Cu sinceritatea unei spovedanii, ne face cunoștință cu personaje care i-au marcat într-un fel sau altul existența, dar și modul de a gândi. Vorbește de asemenea despre efemeritatea noastră pe pământ, despre vulnerabilitatea noastră. La un moment dat face referire și la marele nostru Eminescu care a sfârșit în mod nedrept într-un spital de psihiatrie deși era un geniu.
Romanul este o operă cu caracter epic în care naratorul ne introduce în labirintul amintirilor sale făcând uz de toate figurile de stil cunoscute. Încă de la primele fraze am remarcat că scrierea respectă o anumită ritmicitate, rimă și, desigur, coerență, ceea ce denotă un talent uriaș, iar Domnica Pop îl are din plin. Nu știu cum sună în japoneză haiku-ul, dar în limba română pare să te poarte în unduirile unui vals autohton care te relaxează și te îndeamnă să-ți continui dansul.
Pe tot cuprinsul romanului , scriitoarea ne vorbeste despre fluturi și păsări, viețuitoare care au aripi, zboară. Într-un paragraf, compară cărțile de pe rafturile unei biblioteci cu fluturii. Precum fluturii, cărțile sunt de diferite culori, mărimi, iar ele ne ajută să ne ridicăm puțin deasupra lumii. "Lăsați fluturii să vă învețe zborul" pare să ne spună autoarea.
[Eugenia CAZACU - cadru medical, cititoare pasionată]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu