Viadeserta

aqua 76

fetița cîntătoare
cu ochi desfăcuți
în ciorapi de lînă
a pierdut

n-o pot controla

pe tocuri înalte
sare peste rînduri
în ritmuri rupte

tonuri tempora
grele acute


aqua 77

îți amintești

viscolul în ușă
insuflînd deschiderea

desimea frigului
contractînd vinovăția
în două colțuri

aveam focul aprins
mîinile-n cruce

ai ales
ai stins


aqua 78

niciodată
n-am fost diagnosticată

analizez singură
garda de literă

pe funia propozițiilor
mi-e condiția

un punct rătăcit
căutînd necontenit
definiția


aqua 79

ce-i limpede
în vreodată

ce-i adevărat
în niciodată

eu nu știu
să culeg realitatea
florii de păpădie

și-atunci

ce-mi sînt mie
ochii răstignitului

Cauza cui
Efectul


aqua 80

aici poți
cu ochii închiși

dăruiește

dacă auzi stele
vom lăcrima

simt pulsația
în ochii tăi

puțin adevăr
cer din cer

Viadeserta

aqua 74

cu mine
cineva urcă muntele

nu se-arată

un fel de ghid
spre rădăcini

lumina de spini
punctează alveole
pe rucsacul
de piele


aqua 75

din zi în zi
sînt mai săracă

unii au rămas
nu și chipurile
dinainte

fețele lor curg
asemeni părului
spre vîrful tocit

izvorului
spre rîul sortit

Viadeserta

aqua 72

stai
pe umărul meu
cum ai sta pe tine

aceeași senzație
împărțită egal

stai ascultă
ce nu vom discerne

Mîna de nisip
care ne aseamănă
cerne


aqua 73

- acum fac injecția
  priviți  într-un punct
  gîndiți ceva frumos

a spus oftalmologul

era peste tot
în toate

- sînt aici
  singurul punct fix

alerga în lumină

aqua 68

plouă din mine
curge gîndul

împunge hîrtia
nu întru totul

mereu ceva
ce nu vede
îngăduie-n carte
cealaltă parte

cînd va opri
aerul-apa

voi fi departe


aqua 69

trăiesc într-un oraș
de răcoare

prezentul degradează
arhitectura trecutului
ca-n pozele vechi
elegante și anoste

cînd bat clopotele
curg apă caldă

lacrimile porumbeilor
din curtea bisericii


aqua 70

de ce
nu sînt altceva

de ce
nu sînt altundeva

de ce
mă sprijin de hîrtie

un copil mare
cu turnurile visului
arhitrave


aqua 71

pietricica
stă sigilată
în propoziție

n-o amestec
în tipar

îmbrățișarea
n-a fost

îmbrățișarea
a curs în litiaza
esenței de miez

unde am iubit
siamez

aqua 66

ai glasul cadou
din partea capului
veșnic îngîndurat

predică sau incantație
timbrul acoperă
esențialul încătușat

spui ceva
trecînd opus

ecouri de regrete
trec apus


aqua 67

fără coincidență
fără indiferență
la tot colțul
graba oamenilor

și

cum plutește
în tot orașul
visul cel mare
al teilor

aqua 62

cum să nu
cînd pereții încinși
topeau coșmar
pe vremea căderii
dinților de lapte

într-o dimineață
am răcorit

omul de zăpadă
s-a topit

baltă de ger

atunci am plîns
în caier


aqua 63

Tandrețe nu veni

poate nu ești
imaginea

Tandrețe nu știi

lasă-mă sclavul
genelor visului

gîndul tenor
cocor


aqua 64

lemnul pădurii
sculptat artistic
gata de corabie

și

cît vînt
cît soare
cîtă zăpadă
adunate-n tangaj
împrejurul slavei

cîtă impresie
de linie dreaptă
urma


aqua 65

în urma avionului
efervescența memoriei
trasează simetria

kilometri de urmă
stinși ca lumînarea

scîntei amintiri
mocnite
niciodată reci

fumegînd tăcere
dintr-o altă
lume

aqua 60

plîngi și uită
laptele pe foc
să ardă

am înțeles

copilăria ta
fără coroniță
a topit inerția

și totuși

uite o pasăre
face cuib
cu gust de salivă

nu ușor


aqua 61

alerg zbor
în iarba de Ararat
a visului

salteaua fixă
în memoria lemnului

Securizează

tărîmul plutitor
amintirile care dor

așa sînt cîteodată

fug în somn
să nu mor