Poetul este omul cu gene de pasăre.

nu pot muta muntele
dar pot să urc
pînă coboară el
la picioarele mele

( Domnica Pop)

DRUMUL DE UNDE

Unda 76

ce este viața
decît un atelier
de ucenicie

intră omul
cu mîinile curate

cînd vine

iese omul
cu mîinile pătate

cînd pleacă


Unda 77

pășesc
fragmente mature

îndeplinesc canonul
de bătătorit

umbra trecerii
acompaniază
ca o păpușă
cu sforile rupte

dintr-o vreme
cînd am fost copil
la mijloc


Unda 78

dintr-o dată
mă trezesc din vis

amintirea
florilor de mac
colorează ochii

ar trebui
mai mult de-o noapte
să-ți spun

cum ar fi fost
să iubești
dinaintea plăgii

cum zace


Unda 79

cu cît resemnez
idealurile ideale
se leapădă

așa cum
în serile solitare
soarele curge
pe tencuială

din plafonul
cerului


Unda 8o

eu

sînt mai mult
decît
nouăzeci și nouă
la sută
nuclee goale

eu

sînte restul
revendicat de

Unu

DRUMUL DE UNDE

Unda 71

cine să repare?

casa de pămînt
ridicată ca rîndunica
tremură-n cumpănă

odihniți
în lumînările spinării
iertați

pe urma de fitil
fac și eu

ce sînt


Unda 72

timpanele șuieră
ca șerpii

trosnituri și scîntei
cerebrale
asamblează amintiri

reconstruiesc alegoric
poarta neîmplinirilor

e timpul
să mă rog

cînd țiuie urechile
și-auzi un melc
cum trece

devii demon


Unda 73


pentru că
de multe ori am rămas
datorită mușchilor

este minune

nu-i exclus
să aprind aragazul
să arunc lumea
în aer

săbii de lumină
spre întoarcere

îngeri


Unda 74

                 mamei, refugiată din Basarabia

mamă
cum să fii
dacă nu ierți

la masa noastră
fantoma trecutului
stă ca un agent

preface apa-n oțet
numără înghițiturile

în fiecare zi
detenția ta

roata refugiului
este


unda 75

în jur
mii de obiecte

ar trebui
mii de mîini
să echivaleze
Alpha și Omega

cîteodată
coincidem unim

mîna stîngă
simte greșelile
mîinii drepte

DRUMUL DE UNDE

Unda 66

noaptea naufragiez
pe-o mare
de vise

cîte un os rătăcit
de-al tatălui
în intermitențele apei
tresare

nu trece pragul
somnului

pași înapoi
nu face


Unda 67

ne-am întîlnit
din întîmplare

nu vedem bine

durerea umple
cercul retinei

pradă cuielor de apă
percepem judecata

din instanța
cerului

plouă
la fix


Unda 68

mă joc cu zarul
poate nimeresc

vreau să mă bucur
ca-n clasa a patra

mama
inadaptata mea
mamă

zîmbitoare
mă aștepta

în poarta școlii
în carusel de soare

convergentă


Unda 69

zi de zi
n-am multe nevoi

dimineața lentă
puțină hrană apă
reproducerile ieftine

și-o modestă treine

omul
care privește
blînd


Unda 70

mă întreb
cum de-am eliberat

stîlpii cad
zugrăveala se cojește
cărămizile se sfarmă

casa e mutilată

mă întreb
dacă reclădim

vom vătăma
din nou

DRUMUL DE UNDE

Unda 61

nu probaţi zborul

vă depărtați
de trăirea circulară

doar puterea
celui cu o mie de aripi
lucidizează

numai emanația Lui
pune inele
pe cuiburi


Unda 62

am o cărare
să intru în desen
dar mă tem

la intrare
bocancii sînt mici

văd un copil

împrăștie
puf de păpădie

răspunde
numelui meu

o pasăre imensă

cade


Unda 63

zi de zi
orașul- colivie
plin de zbateri

Comprimă

cîte-un om
stă în catedrală
pe genunchi

Eliberează

pe frînghia cerului
pune-n cîrlig
orașul


Unda 64

Doamne
numărul păcatelor
umple de cuie

în căușul Tău
mă cuibăresc
ca o pisică bolnavă

Tu intri perfuzie

Pictezi
Vindeci


Unda 65

tavanul alb
plin de păsări
probează fizica
somnului meu

atrage

zborul omenesc
nu are formule

începe
dintr-o axiomă

dincolo de ochi
în creier

DRUMUL DE UNDE

Unda 56

înaintea ta
se-aud pașii
ca o adăugire

drumul mă poartă
spre-o gară goală
cu trenuri
pe linii moarte

întotdeauna
ajung prea tîrziu

aritmetica mea
se oprește la doi
spre infinit


Unda 57

mare castan

stau la umbra ta
înserarea unește

avem aceeași culoare
sîntem cusuți de pămînt

mare castan
împărtășește-mi
să fiu

FLEXIBILĂ

DREAPTĂ


Unda 58

strigați-mă

aveți motive
pînă-n dinți

mă numesc
pluralitatea

de la o zi la alta
amintiți-mi

sinceră să fiu
în fiecare dimineață
intru în lume

străină


Unda 59

domnule doctor
detoxifiați-mă

sîngele-i plin
de metale grele
nu pot zbura

mai e ceva

faceți-mi un transplant

lipsa de aripi
nu îngăduie


Unda 60

viața mea
este o alcătuire
de focuri stinse

degetul bătătorit
pe bricheta destinului
înțepenește
în gerul arătător

arcul argintiu
ca vulpea înșelătoare
arată colții

cu cît înaintez

unghiile sînt
tot mai roșii