VERTIJ 76

mă gîndesc la Tine Doamne
asculți rugăciuni într-una
ne dai respirația zilnică
ești cel mai mare culegător
îți aduni numele din mocirlă
ca pe-o piatră de nevoință

(cred că Raiul e plin de pietriș)

urmărești agenda fiecăruia
ești medicul permanent
descătușezi păcatul
prin travaliul nașterii
ești marele fizician
rotești pămîntul
cît trebuie
ești cel mai bun om de serviciu
speli păcatele
ești cea mai atentă gazdă

Porțile Tale sînt deschise întotdeauna
pentru că noi murim dezordonat

sînt uluită
pentru Tine ai milă
Doamne

POEME HAIKU din RODIA CU RUBINE

Lacul de piatră,
aer nemișcat-
un cîntec de pasăre...
           *
Sînt doar o părere;
viața atît de fragilă,
că mă pierd.
           *
Jurnal intim;
caligrafia mîinii,
ascunde sîngele.
           *
Viața mea,
printre mulți vulturi-
dar inima, nu mi-au găsit-o.
          *
Tablou învechit;
mîna ce-a pictat,
s-a făcut lumînare.

POEME PHELYX din vol. ALBASTRU

Tăcere în doi;
în cana cu ceai, haos...
           *
Sigură sînt de-un moment;
Waterloo-ul vieții...
           *
Tata într-un brad;
în pădurea subterană...
           *
Un cîmp după ploaie-
ochii mei, fără tine...
           *
Tot ce am iubit;
pietre lustruite în rîu...
           *
În piața de păsări-
tristețea are aripi...
          *
Atîta stridență;
vreau liniștea unui ou...

POEME HAIKU din CLEPSIDRA CU STELE

Soarele,
tot mai palid;
sfîrșit de copilărie.
          *
Bancă de lemn;
din copacul ce-a vuit-
scînduri de tăcere.
          *
Pe genunchii tatei,
unde-am crescut-
s-a așezat pămîntul.
          *
Miezul zilei,
nimic nu mișcă-
o pasăre taie cerul.
          *
O frunză s-a lăsat,
ca un clopoțel-
în palma orbului.
          *
Vară;
bătrînul poet,
o iluzie de tinerețe.

VERTIJ 40

de ce oare
această tăcere între noi
ca o orbire

pătrunde pînă la oase
macină fragmente
de calciu și fier
venele rătăcesc prin anatomie
expresii amare de absență

încep să te zidesc în mine
statuie de douăzeci și unu grame
sanguine și divine

gestul tău sub piele
arde și lovește
de zeci de ori pe minut
teama de adevăr

POEME HAIKU, din RODIA CU RUBINE

Anotimp tulburat;
ploaia pe gard,
cerul învins și pustiu.
            *
La masa rotundă,
noi doi tăcuți;
mîinile noastre, raze...
            *
Lebădă mută,
dincolo de Porți;
bunica din beznă.
            *
Imagine tulbure;
unghiul cocorilor,
peste soare.
            *
Vară;
numărul frunzelor,
egal cu razele de soare.
           *
Păianjenul,
cu ritm de ceasornic-
își țese efemerul.
           *
Pînza înserării;
cîmpia de maci,
luminează drumul.
           *
La optzeci de ani,
sădind un măr;
discul rotit al lui Newton.

Poeme HAIKU, din vol. CLIPE DE TĂCERE

Virgina mamă;
sîngele ei,
învingînd gravitația.
          *
Pelerinaj;
apusul soarelui,
pe țigla bisericii.
          *
Tălpile pe nisip;
urma trecerii,
prin Calea Lactee.
          *
Cartea deschisă,
un fluture pe ea;
poate vrea un nume.
          *
Toate-au venit la timp,
chiar și scrisul;
ca un prolog, la ceva.
          *
În seninul ochilor tăi,
sufletul meu-
vînat de fulger.

VERTIJ 67

spui că sînt zeiță
vorba arde rupe aerul
pe gleznă efemerul
pune un sărut de fum

(conciliere cu cerul)

pentru o clipă m-am văzut
în ochii tăi o muritoare

Saturn înconjoară clipa
pune un inel pe mînă
pe care scrie

........v î n t...........
....p u l b e r e......
........p r a f..........

HAIKU- din * CLIPE DE TĂCERE*

Camera goală;
un lac de tăcere-n geam-
Calea Lactee.
         *
Eșarfă pictată,
cu apă și lumină-
curcubeul.
         *
Inima, destul de mică;
în marginile ei-
o lume.
         *
Uneori,
nevoia de singurătate;
umbra unui nuc.
         *
Fîlfîie cerul,
un șir de cocori-
scrisoare de mătase.
         *
La ora cinei,
ninsoarea luminează;
sonet de iarnă.
         *
Nu mă-ntreba nimic,
mai bine privim-
o stea stă să cadă.
         *
Cireșii-n floare;
curtea nemăturată,
miroase-a curat.

HAIKU

Neputînd vindeca;
fără sprijin-
cabană părăsită.
          *
Îmi judec faptele;
cingătoarea de fier-
templul inimii.
          *
Grecii de nisip;
marmura lucrată,
umplînd muzeele.
          *
Ascunsă într-o grotă,
de teama iubirii;
să ies sau nu?
          *
Sprijinită în cuvinte,
existența-
iederă pe gard.
          *
Ceasurile date înapoi;
chipul bunicii-
o fortăreață.

Poeme phelyx

Statuia de piatră;
pe un ochi, un fluture...
              *
Pe butucul proaspăt-
așezat, un porumbel...
              *
Țăran clădind fînul;
îi dă forma inimii...
              *
Șaptezeci și cinci de ani;
vorbește de-un munte...
              *
Ascult pe o plajă-
coacerea nisipului...
              *
În rama plină de carii-
mama, tînără...
              *
Clepsidră de mahon;
nisipul curge, scrîșnind...
              *
Primul ghiocel;
îmi scot în prag, pantofii...

unu din șase

golul paharului
plin de așteptare
nu-l ating cu zarurile
aproape sînt copil
între șase și unu
arunc clipele pe masă
poate nimeresc raiul tău
..............................
zăngănitul lovește degetele
ca limba de clopot
Marea Rană

așteptare

mîna mea scrie
la timpul trecut
dezgrop morții
cu pixul
îi aștept la masă
cafelele sînt pregătite
în fiecare seară
neatinse

e greu

e greu
să-ți iei rămas bun
punctele cardinale
au extensie în veșnicie
e greu
să spui la revedere
pe unii
îi regăsești spre răsărit
sub o carte de vizită gravată
cu fața spre stele
cu mîinile
împăcate

VERTIJ 55

toată seara
m-am gîndit la fericire

soarele se făcea tot mai mic
norii treceau ca spuma
pietrele deveneau
tot mai cenușii
umbrele se cheltuiau
ca trestiile
peste apa luminată

toată seara
m-am gîndit la fericire

pînă s-a făcut
noapte