Viadeserta (aqua 5)

cu capul în mîini
privim golul

pe-aproape simt
atenția morții

- să-i separ
  să-i învelesc
  au răcit

ea nu clipește
el nu clipește
ochii vineți

nici măcar
nu le-a pus nimeni
ceva bănuți

Viadeserta (aqua 4)

față-n față
cu apa lui Heraclit
știu că-i veșnic
doar ce trece

ca sunetele perene
din clapele pianului
împrăștiate duios

să legene nașterea
lui Christos

Viadeserta (aqua 3)

străbat orașul
intersectez

împreună o clipă
apoi singurătatea
propriului cerc

Rotundul de Sion
din miezul capului
reverberînd geneza

nu va opri niciodată
anamneza

Viadeserta (aqua 2)

sînt
propriul mesteacăn

fisuri unde viața
Intră
cu precizie chirurgicală
Amînă

știu de ce
într-o tandră pădure
visez
înconjurată
de oameni cuvinte

Viadeserta (aqua 1)

nu știu
cum începe drumul

pășesc
spre unde mă-ndrept

uneori
văd zigzaguri

pot deveni
plută navă

pe un rîu urcător
spre mai mult

Lavă