sînt clipe-n care cred
că moartea-i o broșă ruginită
într-un șal pufos
( frica are culoarea ruginii)
cînd umple gura
înalț piloni de întrebări
fug în lumina copilăriei
amețitoare de rouă
( e prea mult soare acolo)
atunci totul e rană
și-aștept să se deschidă
pașaportul păcatului
să abandoneze numele
la vama albastră
cît pentru un anotimp
glaciar
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu