Poezia este acel "eseu" al unui "roman" reîmpachetat prin rimă, ritm, afectivitate, expresivitate și concentrație, care își trece cuvintele nediluate printr-un izvor mult mai complex, prin care metamorfoza recoordonează "nuvelele" în susurul timpului, parcurgând pașii verbali ai acțiunii în ore de frumusețe imaginar-reală, mereu cu irizații extradinamice a "poveștilor", până la cabana literară, întotdeauna supraetajată ce adăpostește file cu nuanțe și stiluri, care rearanjează amestecând frumos și cu grijă, "ode și imnuri" printre "biografii", "jurnale" printre "epigrame", "elegii, meditații, pasteluri și sonete" printre "mituri", "romanțe, cântece și satire" printre "autobiografii", iar, de cele mai multe ori, anagramează puzzle-urile cu accelerația simbiotică a sensului distribuirii razelor luminoase de "anecdote" prin "idile, tanka, haiku și gazel" în mod succesiv, completându-le printr-un delicat surâs al "rodelului" înrourat de anotimpurile care se trezesc în noi...
P.S. Din ce anotimp al "doinei" completată de "baladă" faci parte?...
Anotimpul unui răsărit cu terminații ritmate de verdele primăvăratic sau al unui apus cu debuturi pline de afectivitatea înviorată a primelor ninsori?...